duminică, 27 septembrie 2009

Romania altfel I


Aceasta rezervatie este dedicata Maiei, o ursoaica tinuta peste zece ani într-o cusca de fier si beton, undeva lânga Bran. Infometata, batuta, Maia a impresionat prin comportamentul aproape uman: nemaisuportând tratamentul la care era supusa, s-a automutilat: si-a mâncat labele din fata si a sângerat din abundenta. Ulterior, nu s-a mai putut face nimic pentru ea si a fost eutanasiata.

La Zarnesti traiesc astazi in jur de 40 de ursi, majoritatea recuperati din captivitati cumplite, altii preluati de la tomberoane si greu de reintegrat in salbaticie: Mura a dansat aproape toata viata Lambada la circul Globus. Ionica este un urs de 23 de ani, tinut în captivitate într-o cusca de câtiva metri patrati, într-o gradina zoologica din zona Moldovei. Nici acum nu s-a adaptat: sta lipit de gard si patruleaza de-a lungul acestuia câtiva metri într-o directie si înapoi. Are doi pui: Hansel si Gretel, de trei ani, care au fost tinuti închisi la gradina zoologica Calarasi, într-o hruba cu doua ochiuri mici de geam.

Parcul LiBEARty are 70 de hectare si este unul dintre cele mai impresionante proiecte europene pentru protejarea animalelor.

joi, 24 septembrie 2009

Blog IV

am vrut sa fac din blogul asta ceva altfel, special, care sa va/ma dea pe spate. din blogul asta ca din toata viata mea. ei bine, n-am putut; existenta mea, ca si blogul nu difera mult de ale altora: pestrita, in toate directiile, mediocra, cu deschideri spre fericire.
n-am fost niciodata exceptionala, cultura mea e neomogena, atat de plina de goluri, fragmentata; personalitatea mi-e dominata de un orgoliu nemasurat, cred ca am nenumarate talente, ca exced majoritatea oameniilor medii, ca am un destin maret, dar....
am vrut sa scriu literatura si m-am blocat in gramatica; am vrut sa fac stiinta si m-am blocat in copy paste; am vrut sa termin un doctorat si de 7 ani ma ia valul si ma opresc la carciuma; am vrut sa salvez lumea, dar mi-a fost lene; am vrut sa fac dragoste, iar asta mi-a iesit din cand in cand.
uneori, ma uit la blogul si-mi vad in oglinda nesubstanta, dar apoi imi spun ca s-ar putea de fapt sa fi trait si sa fi devenit numai ce trebuie, numai ce-mi este potrivit; sa fi luat numai ceea ce-a fost decisiv - in bine sau in rau - din aceasta calatorie complexa, contradictorie si inexplicabila spre moarte care e viata fiecaruia.

duminică, 20 septembrie 2009

Romania altfel






Multumiri Institutului de Arheologie si Istoria Artei din Cluj – pentru un moment de respiro, fosnetul linistii in prospetimea ierbii, pentru reconstructia unei lumi, pentru ca n-a lasat sa se prabuseasca o cetate medievala, si acolo unde puteam avea o a suta mie ruina, a milioana poveste pierduta, un loc pustiit si abandonat, regasim un monument si o istorie ale patrimoniului UNESCO. Multumesc pentru ce ati reusit la Calnic !

joi, 17 septembrie 2009

Istoria iubirii


Povestea unei carti care leaga destine, dupa ce vartejul istoriei le-a separat. O carte despre singuratate, cautare de sine, o poveste tragi-comica in care se intrepatrund vocea unui scriitor evreu octogenar, supravietuitor al Holocaustului, Leopold Gursky, si cea a unei pustoaice de 14 ani, care cauta sa surmonteze moartea tatalui sau. Istoria iubirii e o carte ; nu aflam ce e scris in ea, sunt doar pasaje poetice despre etape ale omenirii : epoca sticlei, epoca firului :

« In timpul Epocii de Sticla, toti oamenii erau convinsi ca o parte dintre ei sau dintre ele era extrem de fragila. La unii era vorba de mana, la altii de femur, iar altii credeau ca nasul le era confectiont din sticla. Epoca de Sticla a urmt Epocii de Piatra, ca un amendament evolutiv, care a introdus in relatiile dintre oameni simtul cu totul nou al fragilitatii si care, totodata, starnea si compasiunea »

La multi ani de la scrierea ei, cartea bulverseaza viata Almei ; fata purcede in cautarea personajului principal dupa care a fost botezata. Intr-un alt colt la New York-ului, autorul ei se reapuca de scris, resuscitand Polonia anilor ’30, dragostea pierduta, povestea unui fiu care a crescut fara el :

« Uneori gandeam ca ultima pagina din cartea mea va fi si ultima zi din viata mea, si ca atunci cand se va sfarsi cartea ma vois farsi si eu, o rafala puternica de vant va matura camera, luand paginile si raspandindu-le, si cand aerul se va limpezi de falfaitul filelor albe, in camera se va instapani din nou tacerea si scaunul pe care sezusem eu va fi gol »

O carte despre modul in care o carte poate schimba viata oamenilor. O reflectie asupra golurilor, fracturilor si tacerilor pe care le regasim in orice existenta umana. Si mai presus de tot deviza: “iubirea e mai puternica decat pierderea”, caci :
« In singuratatea mea ma consoleaza gandul ca usile omenirii, oricat de zavorate ar fi, mi se deschid inainte »