...

Si in Bucuresti 4 - Google tara mea

Google tara mea - piesa la Teatrul Foarte Mic, de Mihaela Mihailov in regia Alexandrei Badea. O piesa despre discriminare in Romania, cu text bun, dinamic, ofertant, scenografie minimalista, dar puternica, actori.. ei bine, aici e problema...

Radu Iacoban e genial in rolul unui DJ agresiv si obraznic a la Andrei Gheorghe mixat cu Mircea Badea, care provoaca ascultatori in direct sa-si dea cu parerea de ce nu merge tara bine si apoi ii injura ca nu inteleg mersul lumii, adica mersul lui...

Razvan Oprea se descurca onorabil (ramanand totusi rigid) in rolul unui alb ortodox, baiat ascultator al unei familii care ii striga : Eu nu plimb copil negru pe Victoriei, ca eu aici m-am nascut si-aici lumea ma cunoaste. Tu auzi? Zi, auzi?

Si Adriana Butoi induce tristetea prieteniei pierdute, neputinta ipocrita de a trece bariere rasiale sau de status, un fel de plutire intre inocenta si defetism, intre nostalgie si resemnare...

In schimb, Desiree Malonga si Toma Cuzin, care ar trebui sa asigure, intrucat reprezinta personajele cheie ale discriminarii, sunt falsi si neconvingatori. Pe alocuri (ne)performanta lor irita si impiedica reflectia asupra prejudecatilor care cresc in noi si ne construiesc, ne cresc ca maturi, care ne initiaza in rautatea si ipocrizia cotidian-colectiva...

Totusi, nu mi-a parut rau...

lecturi

Deseori, citind nu cautam idei noi ci ganduri pe care le-am avut dinainte si care capata, pe pagina, un sigiliu de confirmare. Ne surprinde sa gasim la altii cuvinte care rasuna intr-o zona de mult a noastra - in care traim de mult - si facand-o sa vibreze ne ingaduie sa sesizam noi puncte de plecare spre interiorul nostru.