In Lentoarea, Kundera ne arata cum omul modern, in goana produsa de revolutia tehnologica, in alergatura determinata de competitie si piată (in toate dimensiunile ei), devine prizonier al vitezei, implicit al consumului, uitand virtutile lui « a trai pe indelete ». Trei planuri se intrepatrund: istoria unui cuplu capturat in viteza secolului XX, povestea unui amor de o noapte trait la relanti in secolul XVIII si prima incursiune in lumea occidentala a unui cercetator ceh imediat dupa 1989 (parcursul lui reflectand o lume intermediara intre viteza lui azi şi dilatarea timpului in secolele trecute).In acest roman, Kundera de reda lentoarea ca mijloc de a salva savoarea trairii si memoria ei.
Există o legătură ascunsă între lentoare şi memorie, între viteză şi uitare. Să luăm o situaţie cât de poate de banală : un om merge pe stradă. Deodată vrea să-şi amintească ceva, însă memoria nu-l ajută. În clipa aceea, din reflex încetineşte pasul. În schimb, cine vrea să uite un incident penibil pe care tocmai l-a trăit grăbeşte involuntar pasul, vrând parcă să se depărteze de ceea ce, în timp, să află încă prea aproape de el. În matematica existenţală, această experienţă se exprimă prin două ecuaţii elementare : nivelulo lentoarei este direct proporţional cu intensitatea memoriei ; nivelul vitezei este direct proporţional cu intensitatea uitării.
