sâmbătă, 31 decembrie 2011

Un poco de historia mexicana 3 Mayasii




PALENQUE


COBA




TULUM




Am intrat in teritoriile maya. Asta inseamna Yucatan, Chiapas, Guatemala si Honduras. Prima regiune am cunoscut-o anul trecut cu Chicen Itza (inalt, imens, dar transformat intr-un fel de targ si mult prea excavat pentru gustul meu), Tulum (in culori vii pe malul Caraibelor – unicul templu situat la ţarm, intr-un fel cel mai romantic, cu plaja lui ascunsa intre stanci) si Coba (poate cel mai spectaculos prin salbaticie şi densitatea selvei). Anul acesta am continuat in Chiapas, cu Palenque, in mijlocul junglei, poate cel mai impresionant pana acum, avand in vedere vegetatia si plasarea lui la poalele muntilor. Si extrasezonul, care goleste locul de turisti si te lasa in intimitatea aceastei cetati mayase.
Bun, ce e cu mayasii astia si de ce sunt atat de iubiti in Mexic? Urmasi ai unor triburi asiatice migratoare, stabilite aici dupa traversarea stramtorii Bering (undeva prin 2000 inainte Cristos), mayasii au dezvoltat un imperiu infloritor intre 250 şi 900 era noastra. Pentru o vreme indelungata, asta inainte de 400, erau guvernati de preoti, iar procesiunile religioase si meditatia constituiau principalul aspect al vietii mayasilor. Lucru care a continuat si dupa 400, chiar daca diversele triburi maya au inceput sa se lupte intre ele, iar conducerea statelor a fost preluata de razboinci. In cetatile maya se traia intr-un puternic cult al naturii, fiecare element natural fiind reprezentat de un zeu: pamant, aer, foc, apa, arbore, noapte, ploaie, soare, pasare, jaguar etc. Toate aceste elemente erau venerate constant, iar mayasii traiau intr-un adevarat respect pentru natura, tradus prin ritualuri, incantatii, dansuri, dar şi prin sacrificii animale si umane. Lumea lor se numara in cicluri precise de final si inceput de lume, determinate de intoarcerea sau aparitia diversilor zei, iar viata lor era marcata de o puternica legatura cu cosmosul si dimensiunile lui. Detineau o scriitura hielogrifica elaborata si o vasta literatura (arsa de spanioli), erau talentali matematiciani si astronomi si buni navigatori.
Pentru mexicanii de azi, mayasii reprezinta in primul rand o viata spirituala intensa, traita pentru armonia cu natura, o forma de rezistenta la aspectele negative ale modernizarii, o uniune cu lumea de dicolo si cu elementele cosmosului. Omul, inteles ca un fragment al unei unitati transcendentale, in care fiinta umana se contopeste cu tot ce o inconjoara, vizibil sau invizibil. Bun, ca multe dintre civilizatiile precolumbiene, cea mayasa a cunoscut o criza importanta dupa 900, multe dintre cetati fiind pur si simplu abandonate. Presupusele cauze: suprapopularea alaturi de epuizarea resurselor. Si poate superstitiile legate de ciclurile religioase... Apoi, peste mayasi au venit toltecii si o alta epoca tolteco-mayasa s-a derulat in aceeasi cultura de venerare a naturii, pana la venirea spaniolilor, cand, din pacate, cam totul a ars...

luni, 26 decembrie 2011

Un poco de historia mexicana 2 Aztecii

Peste zapoteci si mixteci au venit, undeva prin 1300, aztecii (sau mexica). Oameni ai Azatlanului, taram mitic niciodata identificat (unii il plaseaza intr-o insula din vestul Mexicului, dar nimic nu e sigur), aztecii s-au asezat initial, « condusi de o pasare colibri » in actualul Ciudad de Mexico, fondand Mexico-Tenochtotlan, care urma sa devina pe la 1500 cel mai mare oras al lumii (300.000 de locuitori, mai mult decat in Paris sau Constantinopol). Dupa ce peiscuitul si vanatoarea nu le-au mai ajuns, aztecii s-au facut razboinici, inaintand incet, incet, de fapt destul de repede, pe intreg teritoriul actual al Mexicului, punand bazele unui imens imperiu si supunandu-i, mai mult sau mai putin, pe zapoteci, mixteci, mayasi si altii…
Popor razboinic, aztecii au facut din cucerirea altor teritorii un adevarat cult, care mergea mana in mana cu ritualurile lor de glorificare a zeilor. Dincolo de nevoia de resurse, razboiul insemna human ressources, adica recrutare pentru sacrificiile umane destinate diversilor zei. Nasterea omului trebuia marcata de o adorare constanta a creatorilor, iar principala ofranda era sangele. Mai intai propriul sange, de aici cultura piercingului, apoi sangele altora si mai ales inima altora, care era smulsa pe viu si oferita, cat inca mai palpita, divinitatilor. Asa ca, de exemplu, in Mexico-Tenochtotlan, in 17 ani (intre 1486-1503) 20.000 de mii de prizonieri au fost sacrificati numai in cinstea zeului Soare… Barbari rau am putea spune… Dar ce sa facem daca aveau un puternic cult al mortii, care nu se aplica doar altor triburi ci si lor insisi. Astfel, in fiecare an, un tanar era ales, purificat, devenind vocea zeilor si fiind sacrificat apoi, dupa 12 luni de viata de huzur, in bucuria generala, moartea sa reprezentand suprema onoare la care aspira intreaga comunitate… Barbari si bizari…
Dar, dincolo de asta, aztecii au lasat in urma arta, literatura (pacat ca au ars-o masiv spaniolii), minunate piramide (multe rase si ele de aceeasi spanioli) si mai mult, un model de oras similar Romei antice, prin baile publice (da, aztecii se spalau in fiecare zi si au fost de-a dreptul dezgutati de jegul conchistadorilor), bibliotecile si centrele lor de creatie.
Si totusi, predilectia lor pentru razboi, sange si sacrificii umane le-a adus multi dusmani, unii dintre ei facand alianta cu spaniolii si contribuiand la caderea imperiului aztec si la desparitia acestei civilizatii…

vineri, 23 decembrie 2011

Tot Octavio Paz

NINA
Nombras el árbol, niña.
Y el árbol crece, lento,
alto deslumbramiento,
hasta volvernos verde la mirada.

Nombras el cielo, niña.
Y las nubes pelean con el viento
y el espacio se vuelve
un transparente campo de batalla.

Nombras el agua, niña.
Y el agua brota, no sé dónde,
brilla en las hojas, habla entre las piedras
y en húmedos vapores nos convierte.

No dices nada, niña.
Y la ola amarilla,
la marea de sol, en su cresta nos alza,
en los cuatro horizontes nos dispersa
y nos devuelve, intactos,
en el centro del día, a ser nosotros.

Octavio Paz

Descopar ce-ar fi trebuit deja sa stiu... Octavio Paz, poet mexican de talia lui Neruda, premiu Nobel in 1990...

MAS ALLA DEL AMOR
Todo nos amenaza:
el tiempo, que en vivientes fragmentos divide
al que fui del que seré,
como el machete a la culebra;
la conciencia, la transparencia traspasada,
la mirada ciega de mirarse mirar;
las palabras, guantes grises, polvo mental sobre la yerba, el agua, la piel;
nuestros nombres, que entre tú y yo se levantan,
murallas de vacío que ninguna trompeta derrumba.

Ni el sueño y su pueblo de imágenes rotas,
ni el delirio y su espuma profética,
ni el amor con sus dientes y uñas nos bastan.

Más allá de nosotros,
en las fronteras del ser y el estar,
una vida más vida nos reclama.

Afuera la noche respira, se extiende,
llena de grandes hojas calientes,
de espejos que combaten:
frutos, garras, ojos, follajes, espaldas que relucen,
cuerpos que se abren paso entre otros cuerpos.

Tiéndete aquí a la orilla de tanta espuma,
de tanta vida que se ignora y se entrega:
tú también perteneces a la noche.
Extiéndete, blancura que respira, late,
oh estrella repartida,
copa,
pan que inclinas la balanza del lado de la aurora,
pausa de sangre entre este tiempo y otro sin medida.

marți, 20 decembrie 2011

alta liniste





Alta liniste, alt no man's land... Mazunte si micul sau golf pierdut intre munti... Loc de adormit neuronii si de exaltat simturi...

duminică, 18 decembrie 2011

un fel de tristete

momente de tristete, oboseala amestecata cu alcool, cu putina singuratate, un soi de chagrin d'amour... calatoria e facuta sa fie asa, cu intalniri si separari, cu unele distante care se traverseaza repede si altele care in final se pun intre oameni, distante mai intai geografice, apoi interioare... felul asta de tristete face parte din calatorie. e inevitabil, ca in orice bucata de viata. doar ca se petrece cu viteza mai mare. un shortcut, atat al bucuriei, cat si al trecerii ei...

e liniste si fosneste pacificul. iar tot ce-mi spun e ca singura mare tristete se afla in absenta dorintei. restul e doar viata...

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Rufino Tamayo

Nascut in Oaxaca, Rufino Tamayo face parte din generatia Rivera, Kahlo, Orozco. Influentat de Rivera intr-o prima faza, apoi de Picasso si Braque, va aduce cubismului propria linie, inspirata din simbolurile culturilor precombiene si din viata Mexicului. Cuvantele de ordine: fantasticul, solaritatea si evident indienii.




Intre pictorii mexicani din aceeasi generatie, Tamayo face nota discordanta. Dezangajat politic (desi a cochetat putin cu socialismul, a abandonat militantismul pentru a se dedica in totalitate artei), va fi marginalizat de contemporanii sai mexicani, dezamagiti de pictura fantastica (catalogata drept naiva). Apropiat intr-o prima faza de Rivera, va fi catalogat drept reactionar socialist in Statele Unite si tratat cu suspiciune o buna bucata de vreme.



In ultima decada a vietii (moare in 1991), Tamayo va fi insa recunoscut la nivel international drept unul dintre cei mai importanti pictori ai secolului XX.

Un poco de historia mexicana 1







Mixtecii au invadat o parte din teritoriile zapotece, undeva prin 900 A.D. Erau renimiti pentru prelucrarea metalului si mai ales pentru bijuteriile lor. Au trait in relativa armonie cu Zapotecii si si-au scris istoria in cateva codex, printre putinele care au supravietuit cuceririi spaniole. Au fost la randul lor invinsi si ocupati de Azteci si s-au aliat apoi cu spaniolii, care treptat, treptat, i-au decimat... sau aproape. Ca si urmasii zapotecilor, indienii mixteci mai traiesc azi in muntii din Oaxaca, dar cultura lor e pe cale de disparitie.

vineri, 16 decembrie 2011

Un poco de cocina mexicana 1







Avem asadar asa: quesadillas: adica branza in tortilla, pusa pe gratar sau bagata la cuptor; tamal: malai, unt, carne de pui (in general) taiata marunt, mole, toate amestecate si bagate la cuptor (atentie, se serveste pe foi de banane, care nu se papa); si empanadas: originare din Argentina, dar foarte frecvente si aici: un aluat umplut cu diverse, branza, carne, pasta de masline, rosii, ce-ti pofteste inima.


joi, 15 decembrie 2011

Mujeres mexicanas (fantasticas)















Flor Garduno si femeile ei fantastice...descoperite azi, intr-o galerie in Oaxaca. Atat de aproape de inima Mexicului, unde umanul, animalul si vegetalul se impletesc intr-un tot indivizibil...

miercuri, 14 decembrie 2011

Cocina mexicana elaborada




Cine spune ca bucataria mexicana e saraca si mereu aceeasi, se inseala. Am descoperit in Oaxaca El Teatro Culinario, ceva deosebit... In ordinea imaginilor, tacos, empanadas si peste in sos alb cu spanac si avocado. Buuun
http://www.elteatroculinario.com/

marți, 13 decembrie 2011

un poco de historia mexicana












In Oaxaca, prin 500 inainte de Cristos, au fost Zapotecii: sedentari, agricultori pasnici si cinstiti, ocupati mai mult cu gradinaritul decat cu sangele... in alte parti unii erau mai razboinici si mai violenti, dar Zapotecii, ei bine, nu, pe ei ii interesa linistea...si apoi iubeau arta, astronomia, matematica si hielogrifele (da, au scris inainte si la fel de bine ca mayasii). dar si mai mult iubeau fasolea, dovleacul, cacauoa, si evident ardeiul (pe preferinta picant).


Monte Alban a atins epoca de glorie undeva intre 300 si 700 dupa Cristos, la fel ca Mitla, centru religios al blanzilor Zapoteci. aici sacrificiile umane nu existau, dimpotriva, erau aproape crestini; iar daca le luam in calcul preocuparile: scrisul, desenul, pacea, pot fi considerati un fel de europa noastra de azi in plina civilizatie precolumbiana.


Dar peste ei au venit aztecii, un fel de chinezi de azi, doar ca foloseau violenta si nu puterea economica... si, pana la urma, Monte Alban s-a transformat intr-un mare cimitir, iar Mitla a devenit o vreme altarul sacrificiilor umane...


Pe urma au venit spaniolii si Zapotecii au dat-o rau in bara, s-au aliat cu ei pentru a scapa de masacrul aztec. Dar stim cu merge istoria, lupta impotriva unui masacru, se lasa mereu cu altul...

duminică, 11 decembrie 2011

liniste








Playa Cangrejo, undeva pierdut langa Salina Cruz: a fost bine, liniste, mancare buna, pustietate... liniste, atata liniste... va fi liniste si in 10 ani, sper...


un poco de cocina mexicana







Se spune ca ar fi bogata si variata sau ca ar fi mereu acelasi lucru... nu-mi dau seama inca, dar am mancat cateva lucruri bune.


In ordinea fotografiilor celebri Tacos: tortillas, carne de vita, vegetale si lamaie sau cu diverse altele...

Fajita de res: felii subtiri de carne de vita la gratar, cu celebra branza de Oaxaca fondue (un fel de mozzarella, dar cu gust si miros mai puternic), vegetale, orez si fasolea neagra pe care o evit...


Si o chestie minunata: Pescado ala talla: peste pus pe gratar in folie de aluminiu, imbibat in diverse mirodenii si salata langa. O minunatie, servita intr-un sat in Pacific, pe o teresa tinuta de o familie.

luni, 5 decembrie 2011

asa ne duce valul

planurile se pulverizeaza si valul ne duce... hors collection et drumul meu acum...
plec spre Atlantic :))

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Oaxaca de Juarez







Aterizat in culori vii, mirosuri de ierburi si fructe, artizanat floral si pitorescul indienilor. Niciun fel de depeizare la Oaxaca, sentimenul ca e intr-un fel acasa. Dupa 5 saptamani in Yucatan anul trecut, incepe acum calatoria in inima adanca a Mexicului, acolo unde indienii continua sa existe si sa isi ceara drepturile.