Ce in fond livada asta: o fericire apusa, un entuziasm sfaramat, pierderea atotputerniciei, a invincibilitatii pe care ti le dau tineretea... Moartea livezii e de fapt moartea sperantei ca "ingerii nu te-au parasit", ca se poate scapa de "trecutul care iti apasa pieptul si umerii", ca "viata asta dezlanata si nefericita" poate fi intr-un fel schimbata.
Destinul livezii cu visini e destinul Ranevskaei, distrusa de iubiri pasionale, de hedonism si risipa, de incapacitatea de a infrunta realul, pentru a construi un prezent vivabil. Parasita, cu sufletul ofilit, cum spune ea insasi, Ranevskaia nu poate decat sa se refugieze intr'o lume pe cale de disparitie:
O scumpa, tandra, minunata mea livada!... Viata mea, tineretea mea, fericirea mea, adio!
Si livada mai e si viata lui Firs, batran emblematic al unei lumi care nu mai exista de mult, al finalului atat de dureros si totusi banal al vietii:
Viata a trecut, de parca nici nu am trait...
Am putea intrezari totusi putin optimism in Livada de Visini, daca el nu ar deveni sfasaietor prin ridicol. Ania continua totusi sa spere. Nu ca Sonia din Unchiul Vania, pentru lumea de apoi, ci speranta unei vieti mai bune aici si acum:
Livada de visini e vanduta, nu mai este, e adevarat, dar nu plange mama, ti-a ramas toata viata inainte si ti-a ramas sufletul tau marinimos si imaculat. (...) Vom sadi o alat livada, mai aratoasa decat asta si, cand o vei vedea, o bucurie linistitoare, o bucurie profunda iti va umple sufletul.
Dar alaturi de Petea Trofimov, Ania se pierde si ea in proiectia viitorului si esueaza sa traiasca in timpul prezent. Trofimov, studentul etern, cu ridicolul lui "mai presus de dragoste", nu poate simti fericirea aici si acum, ci nu face decat sa o presimta si in final sa o rateze, sa o lase de trait altora:
Iata fericirea, uite-o, vine, se apropie tot mai mult si mai mult, eu deja aud pasii ei. Si ce daca noi nu o vom vedea, nu o vom recunoaste, e vreo nenorocire? O vor vedea altii!
Livada de visini este dureroasa pendulare intre "prea devreme" si "prea tarziu".
