marți, 13 decembrie 2011

un poco de historia mexicana












In Oaxaca, prin 500 inainte de Cristos, au fost Zapotecii: sedentari, agricultori pasnici si cinstiti, ocupati mai mult cu gradinaritul decat cu sangele... in alte parti unii erau mai razboinici si mai violenti, dar Zapotecii, ei bine, nu, pe ei ii interesa linistea...si apoi iubeau arta, astronomia, matematica si hielogrifele (da, au scris inainte si la fel de bine ca mayasii). dar si mai mult iubeau fasolea, dovleacul, cacauoa, si evident ardeiul (pe preferinta picant).


Monte Alban a atins epoca de glorie undeva intre 300 si 700 dupa Cristos, la fel ca Mitla, centru religios al blanzilor Zapoteci. aici sacrificiile umane nu existau, dimpotriva, erau aproape crestini; iar daca le luam in calcul preocuparile: scrisul, desenul, pacea, pot fi considerati un fel de europa noastra de azi in plina civilizatie precolumbiana.


Dar peste ei au venit aztecii, un fel de chinezi de azi, doar ca foloseau violenta si nu puterea economica... si, pana la urma, Monte Alban s-a transformat intr-un mare cimitir, iar Mitla a devenit o vreme altarul sacrificiilor umane...


Pe urma au venit spaniolii si Zapotecii au dat-o rau in bara, s-au aliat cu ei pentru a scapa de masacrul aztec. Dar stim cu merge istoria, lupta impotriva unui masacru, se lasa mereu cu altul...

duminică, 11 decembrie 2011

liniste








Playa Cangrejo, undeva pierdut langa Salina Cruz: a fost bine, liniste, mancare buna, pustietate... liniste, atata liniste... va fi liniste si in 10 ani, sper...


un poco de cocina mexicana







Se spune ca ar fi bogata si variata sau ca ar fi mereu acelasi lucru... nu-mi dau seama inca, dar am mancat cateva lucruri bune.


In ordinea fotografiilor celebri Tacos: tortillas, carne de vita, vegetale si lamaie sau cu diverse altele...

Fajita de res: felii subtiri de carne de vita la gratar, cu celebra branza de Oaxaca fondue (un fel de mozzarella, dar cu gust si miros mai puternic), vegetale, orez si fasolea neagra pe care o evit...


Si o chestie minunata: Pescado ala talla: peste pus pe gratar in folie de aluminiu, imbibat in diverse mirodenii si salata langa. O minunatie, servita intr-un sat in Pacific, pe o teresa tinuta de o familie.

luni, 5 decembrie 2011

asa ne duce valul

planurile se pulverizeaza si valul ne duce... hors collection et drumul meu acum...
plec spre Atlantic :))

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Oaxaca de Juarez







Aterizat in culori vii, mirosuri de ierburi si fructe, artizanat floral si pitorescul indienilor. Niciun fel de depeizare la Oaxaca, sentimenul ca e intr-un fel acasa. Dupa 5 saptamani in Yucatan anul trecut, incepe acum calatoria in inima adanca a Mexicului, acolo unde indienii continua sa existe si sa isi ceara drepturile.