In Oaxaca, prin 500 inainte de Cristos, au fost Zapotecii: sedentari, agricultori pasnici si cinstiti, ocupati mai mult cu gradinaritul decat cu sangele... in alte parti unii erau mai razboinici si mai violenti, dar Zapotecii, ei bine, nu, pe ei ii interesa linistea...si apoi iubeau arta, astronomia, matematica si hielogrifele (da, au scris inainte si la fel de bine ca mayasii). dar si mai mult iubeau fasolea, dovleacul, cacauoa, si evident ardeiul (pe preferinta picant).
Monte Alban a atins epoca de glorie undeva intre 300 si 700 dupa Cristos, la fel ca Mitla, centru religios al blanzilor Zapoteci. aici sacrificiile umane nu existau, dimpotriva, erau aproape crestini; iar daca le luam in calcul preocuparile: scrisul, desenul, pacea, pot fi considerati un fel de europa noastra de azi in plina civilizatie precolumbiana.
Dar peste ei au venit aztecii, un fel de chinezi de azi, doar ca foloseau violenta si nu puterea economica... si, pana la urma, Monte Alban s-a transformat intr-un mare cimitir, iar Mitla a devenit o vreme altarul sacrificiilor umane...
Pe urma au venit spaniolii si Zapotecii au dat-o rau in bara, s-au aliat cu ei pentru a scapa de masacrul aztec. Dar stim cu merge istoria, lupta impotriva unui masacru, se lasa mereu cu altul...
Avem asadar asa: quesadillas: adica branza in tortilla, pusa pe gratar sau bagata la cuptor; tamal: malai, unt, carne de pui (in general) taiata marunt, mole, toate amestecate si bagate la cuptor (atentie, se serveste pe foi de banane, care nu se papa); si empanadas: originare din Argentina, dar foarte frecvente si aici: un aluat umplut cu diverse, branza, carne, pasta de masline, rosii, ce-ti pofteste inima.
