tristesse

uneori ma cuprinde un fel tristete, iminenta sfarsitului, constiinta mediocritatii care ne determina sa parasim, sa uitam. trecerea are totusi un sens... spala in noi energiile, deschide drumuri noi, povesti inca netraite... balansez intre teama de trecere si bucuria regenerarii....

liniste

ei bine, se mai poate trai inca asa; plutind in liniste...

...

fericirea e simpla... doar daca as sti nu s-o consum, ci s-o cresc zi de zi...

...

si daca am intelege ca atunci cand provocam suferinta in cineva, dezechilibram intregul univers? daca am intelege ca suntem toti parte a aceleasi energii.... poate atunci am fi mai buni... cum? pentru moment: onestitatea; sa traiesc putin mai onest...

Prin ochii altuia

Vedem lumea prin proprii nostri ochi; ne place sa avem dreptate, sa stim, sa fim in control; ceea ce e diferit ne sperie; urmam calea produsului cultural care suntem, fara prea multe intrebari, fara curiozitate, fara sa let go...

Dar daca ne-am opri un moment; si am incepe o vreme sa facem totul pe dos ? Sa ne invingem teama si convingerile; sa ne abandonam prin ochii altuia?

Puerto Morelos

Invat cum bate linistea... Invat cum e sa nu faci nimic...