M-am asteptat aseara. Nu ma pregatisem de drum, nici de dormit nu eram gata, nici de spus vorbe sau de gasit sensuri. Asteptam numai sa ies din gol si sa ajung in mine, sa ma uit cum nu mai sunt departe. Intre timp am turnat vin, am golit pahare, am facut un tur de lume, am scris o carte. Erau in ea mii de personaje, parca totul se desena in culori lichide, in afara mea curgea un cerc si sinele se ratacea in el. La final n-am venit.
2 comentarii:
Am descoperit ca, de multa vreme, visez CARTEA. Pe divan, desenând eterna linie oblica imaginara pe tavan, am descoperit ca visele alea grele aveau CARTEA în comun. Torturile. Agatarea de gâtul calaului ca de ultima salvare - si calaul ne întelege, cel mai bine dintre toti... Bunicii lui Gorby au pierit amândoi în Gulag: vise despre copiii lor, parintii viitorului presedinte. Ce viata or fi dus si ei? Cum s-au cunoscut? Ce i-au povestit lui Misha, de-a iesit ce-a iesit?
Ultimul vis "en date" (ca nu e ultimul): o tânara dizidenta "en l'herbe", care tinea un jurnal, scria poezii, avea 18 ani, foarte scunda, slaba, ochii caprui. Cineva îmi povesteste ca EI , pe sestache, ca sa-si bage mintile-n cap, au spânzurat-o. M-am trezit urlând, si nu mi-a trecut vreo 3 minute groaza dupa ce am deschis ochii.
In Albania (asta nu-i vis) era interzis sa detii un automobil fara autorizatie speciala. In 45 de ani, doar doua permise au fost emise pentru ne-membri de partid.
Scuza-mi jerba futila. Trebuie sa ne spalam pe creier, fataaaaaaaaa, ca murim.
Si îmi cere blogul sa scriu în casuta cuvântul "feliz". Feliz Navidad. Tre' sa mergem în Argentina.
sa inteleg ca ai fost intr-o pasa cand ti-ai bagat picioarele in the rule of law si m-ai cam injurat!
Iar de mers in Argentina, hai in februarie!
Trimiteți un comentariu