Energie si ritualuri

San Juan de Chamula e un sat tzotzil (urmasi ai maya) langa San Cristobal de las Casas. Toata lumea spune ca trebuie sa ajungi aici si asa e... Duminica, piata de fructe, legume si artizanat e incredibila, desi oamenii, spre deosebire de Mexic in general, nu te intampina cu zambetul pe buze. O comunitate mai degraba inchisa, care incearca sa-si prezerve traditiile si sa impiedice occidentalizarea....Cu o atitudine mai degraba neprietenoasa...
Dar, dincolo de asta, Chamula e locul unei energii fabuloase, marcate de ritualuri animiste, gravate pe fondul crestinismului.

Intrand in biserica din Chamula, ramai masca... mii de buchete de flori, sute de lumari, iar pe jos, podeaua din piatra e acoperita de pin, pe care te poti aseza si medita in fata diversilor sfinti. Iar familiile de tzotzili, in ritualuri cel putin de poveste: in fata sfiintilor, cu zeci de candele aprinse, sticle de posh (tuica din diverse) si cate o gaina. Pasarea este imbatata, treptat, in timp ce un fel de mantra este cantata de o femeie, care incearca sa alunge bolile, energiile negative sau spiritele rele care bantuie un membru al familiei... Gaina este invartita apoi in jurul oamenilor si, la final, sacrificata....Evident, pozele sau filmatul sunt interzise, iar cea de mai sus e furata de cineva si mai departe de mine de pe net. Intr-un fel, n-ar trebui sa o pun aici si sper ca energiile chamula sa nu alerge dupa mine...

Iar, dupa biserica, urmeaza, pentru cei ce stiu... o plimbare in munti, intr-o pace incredibila

Ne-am oprit undeva pe un deal, la o casa unde se vindea posh, am ramas o vreme, uitandu-ne la munti, in liniste interioara desavarsita...San Juan de Chamula, loc magic la Chiapasului, unde merita sa calcati.

Chiapas: saracie, analfabetism si vegetatie luxurianta

Unul dintre cele mai bogate state ale Mexicului si una dintre cele mai sarace populatii ale Mexicului. Paradox latino american devenit rutina: petrol, gaz, cafea, porumb, vite, lemn, tursim, toate in mainile unui grup restrans, versus agricultura de subzistenta, abandon scolar, malnutritie. 80% din populatia Chiapsului (indigeni in mare majoritate, evident) traieste fara electricitate (cand Chiapsul produce 30% din energia electrica a Mexicului), fara ingrijire medicala si chiar fara apa potabila (sic!). 80% din copii sufera de malnutritie, 60% muncesc de la varsta de 5-6 ani, iar o treime sunt nescolarizati.

Turisti in Chiapas, vedem minunatele peisaje muntoase, Pacificul, jungla, vegetatia luxurianta, misterioasele si romanticile temple maya, si nu vedem, sau ne facem ca nu vedem precaritatea pe care o traiesc oamenii.

Pentru asta m-am oprit in Chiapas (ar fi fost acelasi lucru in Guatemala, dar nu am avut oportunitatea) sa lucrez 1 luna ca voluntar in proiecte de prevenire a abandonului scolar. O luna de cultura, politica si angajament social mexican. Si ceva tequila:)).

War Photographer

James Nachtwey, unul dintre cele mai puternici fotografi de razboi si situatii de criza. Aici: Cecenia, Kosovo si Afganistan.

Daca vreti mai multe despre el si despre meserie in general, descarcati War Photographer, documentarul lui Christian Frei.

Yaxchilan

Despre Yaxchilan (in traducere libera Pietrele Verzi) am sa spun doar ca e cel mai romantic site maya pe care l-am vazut. La granita cu Guatemala, pe malul raului Usumacinta (se ajunge numai cu barca), Yaxchilan ramane in mare majoritate acoperit de jungla, cu foarte putine constructii excavate, un model de site, unde grija pentru selva si biosfera ei e mai mare decat goana dupa turisti...

Asa ca in Yaxchilan te poti trezi singur in mijlocul junglei si al ruinelor, fapt de negandit in alte locuri.


Aliat al Tikalului si adversar al Palenque, Yaxchilan a cunoscut apogeul in 750, fiind un important centru cultural si artistic. Acoperit apoi de jungla, a fost redescoperit la sfarsitul secolului XIX, dar a fost lasat in pace o buna perioada de timp. Chiar si azi, dupa numeroase investigatii si excavatii, Yaxchilan ramane intr-o proportie covarsitoare ascuns sub padure.
In "piata centrala" a orasului, la umbra zecilor de Ceiba, sau in potecile laturalnice inaintand in jungla, simti bucuria naturii si romantismul unei lumi pierdute...

Tikal

Fara indoiala, unul dintre cele mai spectaculoase orase maya. Atat prin inaltimea templelor (cel mai inalt de 59 m si altul de 47 de metri), prin intaniderea lui, cat mai ales prin biosfera parcului natural: selva in toata splendoarea ei, maimute urlatoare si maimute paianjean, papagali, jaguari si pantere (pe cele din urma evident nu le-am vazut).

Vorbeam despre relatia mayasilor cu natura, dar de fapt, la o privire mai atenta, ipocrizia e mereu aceeasi: venerau copacii si totusi au defrisat la greu peste tot pentru a putea cultiva (in Tikal, de exemplu, in 800 dupa Cristos, traiau 100.000 de oameni, care trebuiau sa manance. Cum? distrugand padurea si plantand porumb); venerau animale, dar le mancau fara nicio problema...In Tikal, ca in toate celelalte orase maya, distrugerea naturii si suprapopularea au condus la abandonarea treptata a locului si la caderea lui in ruina (plus faptul ca in Tikal, toate resursele de apa proveneau exclusiv din stocarea ploii - cand nu ploua, se murea:((. Asta undeva prin 900, dupa 600 de ani de extindere si 200 de dominatie infloritoare asupra intregii zone.