Fara indoiala, unul dintre cele mai spectaculoase orase maya. Atat prin inaltimea templelor (cel mai inalt de 59 m si altul de 47 de metri), prin intaniderea lui, cat mai ales prin biosfera parcului natural: selva in toata splendoarea ei, maimute urlatoare si maimute paianjean, papagali, jaguari si pantere (pe cele din urma evident nu le-am vazut).Vorbeam despre relatia mayasilor cu natura, dar de fapt, la o privire mai atenta, ipocrizia e mereu aceeasi: venerau copacii si totusi au defrisat la greu peste tot pentru a putea cultiva (in Tikal, de exemplu, in 800 dupa Cristos, traiau 100.000 de oameni, care trebuiau sa manance. Cum? distrugand padurea si plantand porumb); venerau animale, dar le mancau fara nicio problema...In Tikal, ca in toate celelalte orase maya, distrugerea naturii si suprapopularea au condus la abandonarea treptata a locului si la caderea lui in ruina (plus faptul ca in Tikal, toate resursele de apa proveneau exclusiv din stocarea ploii - cand nu ploua, se murea:((. Asta undeva prin 900, dupa 600 de ani de extindere si 200 de dominatie infloritoare asupra intregii zone.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu