duminică, 22 ianuarie 2012

Semuc Champey



Parc natural minunat, cu bazine cristaline si cascade in mijlocul junglei. O alta liniste plina de frumusete!

miercuri, 11 ianuarie 2012

Banane si razboi civil


Guatemala, o tara cu adevarat turmentata, impietrita in statut de bananiera de catre United Fruit Company (UFC), interesele americane si propria coruptie.

In 1950, pamanturile Guatemalei apartineau in proportie de 80% unor companii straine, UFC fiind cea mai puternica. 15% se aflau in mainile marilor proprietari guatemalteci si doar 5% apartineau marii majoritati a populatiei. Cum s-ar spune, un fel de Ev Mediu, unde sintagma reforma agrara era complet necunoscuta.

In 1952, Jacobo Guzman, presedinte progresist, indrazneste sa nationalizeze pamanturile necultivate ale companiilor straine (principala vizata fiind UFC) si intreprinde o reforma agrara, anume improprietareste 100.000 de familii guatemaltece cu cate 9 hectare de pamant fiecare.

Dar, in 1954, CIA (unii responsabili CIA erau actionari UFC) organizeaza o lovitura de stat impotriva lui Guzman - acuzat de comunism - si il impune la putere pe colonelul Castillo Armas (nume de-a dreptul simbolic:)), care reda pamanturile vechilor proprietari.

Si asa, in anii 1960, se nasc guerilele rurale (de stanga, evident - cum dracu sa nu fi de stanga intr-o tara ca asta!), care incearca sa obtina pe calea arñelor, ceea ce este imposibil de obtinut pe cale legale: Pamantul!


Razboi civil timp de 36 de ani: 200.000 de morti si disparuti, escadroane ale mortii organizate de guvernele de dreapta in numele combaterii comunismului, in bine cunoscuta si ucigasa Doctrina a Securitatii Nationale, masacre si deplasari fortate de populatii indigene (pe de o parte, intrucat populatia indigena sustinea guerilele, pe de alta parte, scopul era sa impiedice diferitele populatii sa comunice intre ele, intrucat vorbesc limbi diferite), trafic de drog ( si de o parte si de alta - de, de undeva trebuia sa-si ia oamenii banii pentru arme), tortura etc.

Prinsa intre guerile si armata, populatia indigena a fost evident principala victima, reprezentand 80% din persoanele ucise sau disparute in cei 36 de ani de razboi!

In 1996, finalul razboiului civil a marcat si nasterea unei comisii de adevar: Comission de Esclarecimiento Historico, care in 1999 a publicat raportul sau Guatemala: Memoria y Silencio
http://shr.aaas.org/guatemala/ceh/report/spanish/toc.html

Dar despre importanta si eficienta acestei comisii, in episodul viitor!

luni, 9 ianuarie 2012

Rogoberta Menchu

Premiu Nobel pt pace in 1993, Rigoberta Menchu s-a nascut in Guatemala, intr-o familie saraca, populatie quiche, si a inceput sa munceasca de la varsta de 5 ani pe plantantii, impreuna cu mama si fratii ei. Unii dintre ei mor din cauza conditiilor infecte de munca, mama este asasinata, iar Rigoberta decide la varsta de 14 ani sa invete spaniola, pentru a putea sa-si spuna povestea. Implicata in apararea drepturilor populatiei indigene din Guatemala, Rigoberta va deveni purtatoarea lor de cuvant in presa americana si europeana si la ONU. Cartea ei, Me llamo Rigoberta Menchú, y así nació mi conciencia, a reprezentat unul din principalele manifeste ale populatiei indigene din Guatemala, in anii 80. Rigoberta Menchu, model de lupta impotriva sistemului, dinauntrul sistemului.

PS: Atropologul american David Stoll pune la indoiala biografia Rigobertei. Dupa el, nu a copilarit pe plantantii, ci intr/un colegiu religios, unde a invatat spaniola. Iar familia ei nu ar fi fost atat de saraca... De interogat! In orice caz, cartea lui Rigoberta Menchu y la historia de todos los guatemaltecos pobres a cauzat o intreaga polemica...

Atitlan



Unul dintre cele mai frumoase locuri din lume... Si atata energie frumoasa...

joi, 5 ianuarie 2012

Ceiba - copacul sfant

CEIBA




In mitologia maya, lumea cunoaste cicluri de viata si distrugere. Asa ca, dupa fiecare potop, determinat de infidelitatea si deriva umana, zeii deschid iarasi cerurile si incearca un nou fel de om. Mai intai a fost cel de pamant, apoi cel de lem, apoi cel de porumb. Dar inainte de nasterea omului, zeii separa apa de cer, creeaza pamantul si, imediat dupa, arborii. Intrucat fara arbori, omul nu poate trai...


Arborii sunt asadar sfinti, iar intre ei, in a nu stiu cata creatie, Ceiba joaca un rol central. Zeii aduc pe pamant 5 astfel de copaci, fiecare cu pasarea si culoarea lui. Nord (alb), Sud (rosu), Est (galben), Vest (negru), sustinand lumea (imaginata ca un patrat) si Centrul Universului: verdele cu energia lui creatoare! Ceiba leaga lumea terestra umana de lumea infraterestra si de cer. Arborele devine astfel simbol al legaturii sacre intre om si zei, intre pamant si trancendenta.


Iar in aceeasi poveste, urmatorul potop este vazut ca o lupta (evident determinata de oameni) intre pasarile acestor arbori. Si doar doua vor ramane si apoi una va muri, iar cealalta ranita va zbura spre arborele ei, si astfel pasarea si arborele vor fi mereu impreuna, dar una nu va supravietui fara alta si, asa, cu pasarea lui sangeranda arborele se va usca si el si atunci lumea se va sfarsi....

miercuri, 4 ianuarie 2012

Mexic-Guatemala prin Vest

Asadar, din Tapachula (oras urat rau) ai 2 autobuze spre Guatemala City (oras de evitat). De preferat, cel de dimineata, la 6, sa treci granita pe lumina. Nu de alta, dar la Talisman (punctul de frontiera) te dai jos intr-un vertij de bisnitari care schimba valuta (inofensivi, nu va ingrijorati), mergi 500 m prin no man's land cu forfota, mancare, taxiuri care vor sa te duca dintr-o parte in alta, tranzit, trafic de de toate, se spune (nu l-am vazut).



Frontera Talisman




Te urci apoi la loc in autobuz si la 500 m iti apare in toata splendoarea padurea guatemalteca: ulmi, bananieri, mango, tuplini acoperite de ferigi, toate laolalta si uneori bucati intregi de iarba verde crud. Cum s-ar spune, amor la prima vedere.





Padure guatemalteca




Dupa alte 4 ore, in drum spre Guatemala City, am coborat la intersectia spre Panahachel Atitlan. Fructe, gratare, carne, sucuri naturale (evident si coca-cola), pucei, catei, celebrele chicken-bus, camioane, un adevarat spectacol, din pacate in mizerie lucie si pat-uri cat cuprinde. De aici, intr-un van cu toate ferestrele deschise, copii care transporta produse alimentare si pui vii, 45 de min pana la San Lucas, pe drumul cafelei!




Plantatii de cafea




O lumina perfecta, lucind diafan peste frunzele de cafea si alte plante de nerecunoscut.


Din San Lucas, cu o familie de indigeni intr-un jeep, alte 30 de min, pana cand, se zareste in toata splendoarea Atitlanul.



Atitlan




Si inca putin, coborand spre Panahachel si portul lui de sat principal pe malul lacului....


Si o margarita:))