Asta e transportul meu in comun din ultimele zile. Da, da, vedeti bine: bicicletele publice! Mai ieftin ca orice: 5 Euro pe saptamana, te dezanchilozezi putin si poti ramane fara probleme in stare de ebrietate. Plus ca ai alte satisfactii: gata fac sport, poate slabesc 2 kilograme in 500 de metri la vale; salvez, domne, planeta, nu mai sunt o bestie poluanta; respir mai mult in aer liber, chiar daca respir esapament; si scap si de lecturile care-mi ocupau jumatatile de ora din metrou sau din autobuz. Adica am o scuza ca n-am citit nimic o zi intreaga: de, m-am dat cu bicla!
Ce-i drept, daca stai ca mine, in varf de deal, ai pus-o cand te-ntorci acasa. Iti vine s-o arunci dracu de bicicleta, s-o lasi in prima statie si sa-ti aprinzi o tigara. In momentul asta, militantismul ecologist, angajamentul sportiv si promisiunea unei vieti sanatoase se duc pe apa sambetei si ma intorc in pestilentialul metrou parizian, sa ma intoxic cu aglomeratia, lenevia si mirosul de transpiratie.
Si totusi, fie si numai la vale, ma bucur de sistemul de bicle publice, ii urez viata lunga, colonizare placuta si succesuri nebanuite.
3 comentarii:
bine ma micut, da' triciclete nu au astia?
nu de alta, da' ma gandesc ca eu d'alea as lua.
sunt minunate cand pe langa tine trebuie sa se mai urce si alcoolemia.
trei intr-o barca sau doi pe-o bicicleta
mai, triciclete nu sunt, dar pot sa-ti pun la dispozitie niste trotinete. desi nu sunt practice pentru doi.
trotineta.. pai as fi eu si alcoolemia. s-ar putea sa incape doar ea si pe mine sa nu mai vrea sa ma ia. in cazul asta nu am rezolvat nimic. o trimit pe ea acasa si eu incep sa ma realcoolizez.
Trimiteți un comentariu