"ceea ce o impresiona pe moarte era faptul ca in acele cincizeci si opt de secunde de muzica [autoportretul violoncelistului] i se paruse ca auzise o transpunere ritmica si melodica a oricarei vieti omenesti, obisnuita sau extraordinara, prin tragica ei scurtime, prin intensitatea ei disperata si, de asemenea, prin acel acord final, care era ca un punct de suspensie lasat in aer, in gol, peste tot, ca si cum, in mod iremediabil, inca mai ramasese ceva de spus".
vineri, 30 ianuarie 2009
fara titlu
"ceea ce o impresiona pe moarte era faptul ca in acele cincizeci si opt de secunde de muzica [autoportretul violoncelistului] i se paruse ca auzise o transpunere ritmica si melodica a oricarei vieti omenesti, obisnuita sau extraordinara, prin tragica ei scurtime, prin intensitatea ei disperata si, de asemenea, prin acel acord final, care era ca un punct de suspensie lasat in aer, in gol, peste tot, ca si cum, in mod iremediabil, inca mai ramasese ceva de spus".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
ai terminat-o? ti-a placut?
daaaaaaaa iar finalul, desi previzibil, e genial.
micutzu offline? :))
Trimiteți un comentariu