Las in urma Pacificul si turbarea sa. Intoarsa de ceva vreme si totusi cu inima inca acolo.

Energie si ritualuri

San Juan de Chamula e un sat tzotzil (urmasi ai maya) langa San Cristobal de las Casas. Toata lumea spune ca trebuie sa ajungi aici si asa e... Duminica, piata de fructe, legume si artizanat e incredibila, desi oamenii, spre deosebire de Mexic in general, nu te intampina cu zambetul pe buze. O comunitate mai degraba inchisa, care incearca sa-si prezerve traditiile si sa impiedice occidentalizarea....Cu o atitudine mai degraba neprietenoasa...
Dar, dincolo de asta, Chamula e locul unei energii fabuloase, marcate de ritualuri animiste, gravate pe fondul crestinismului.

Intrand in biserica din Chamula, ramai masca... mii de buchete de flori, sute de lumari, iar pe jos, podeaua din piatra e acoperita de pin, pe care te poti aseza si medita in fata diversilor sfinti. Iar familiile de tzotzili, in ritualuri cel putin de poveste: in fata sfiintilor, cu zeci de candele aprinse, sticle de posh (tuica din diverse) si cate o gaina. Pasarea este imbatata, treptat, in timp ce un fel de mantra este cantata de o femeie, care incearca sa alunge bolile, energiile negative sau spiritele rele care bantuie un membru al familiei... Gaina este invartita apoi in jurul oamenilor si, la final, sacrificata....Evident, pozele sau filmatul sunt interzise, iar cea de mai sus e furata de cineva si mai departe de mine de pe net. Intr-un fel, n-ar trebui sa o pun aici si sper ca energiile chamula sa nu alerge dupa mine...

Iar, dupa biserica, urmeaza, pentru cei ce stiu... o plimbare in munti, intr-o pace incredibila

Ne-am oprit undeva pe un deal, la o casa unde se vindea posh, am ramas o vreme, uitandu-ne la munti, in liniste interioara desavarsita...San Juan de Chamula, loc magic la Chiapasului, unde merita sa calcati.

Chiapas: saracie, analfabetism si vegetatie luxurianta

Unul dintre cele mai bogate state ale Mexicului si una dintre cele mai sarace populatii ale Mexicului. Paradox latino american devenit rutina: petrol, gaz, cafea, porumb, vite, lemn, tursim, toate in mainile unui grup restrans, versus agricultura de subzistenta, abandon scolar, malnutritie. 80% din populatia Chiapsului (indigeni in mare majoritate, evident) traieste fara electricitate (cand Chiapsul produce 30% din energia electrica a Mexicului), fara ingrijire medicala si chiar fara apa potabila (sic!). 80% din copii sufera de malnutritie, 60% muncesc de la varsta de 5-6 ani, iar o treime sunt nescolarizati.

Turisti in Chiapas, vedem minunatele peisaje muntoase, Pacificul, jungla, vegetatia luxurianta, misterioasele si romanticile temple maya, si nu vedem, sau ne facem ca nu vedem precaritatea pe care o traiesc oamenii.

Pentru asta m-am oprit in Chiapas (ar fi fost acelasi lucru in Guatemala, dar nu am avut oportunitatea) sa lucrez 1 luna ca voluntar in proiecte de prevenire a abandonului scolar. O luna de cultura, politica si angajament social mexican. Si ceva tequila:)).

War Photographer

James Nachtwey, unul dintre cele mai puternici fotografi de razboi si situatii de criza. Aici: Cecenia, Kosovo si Afganistan.

Daca vreti mai multe despre el si despre meserie in general, descarcati War Photographer, documentarul lui Christian Frei.

Yaxchilan

Despre Yaxchilan (in traducere libera Pietrele Verzi) am sa spun doar ca e cel mai romantic site maya pe care l-am vazut. La granita cu Guatemala, pe malul raului Usumacinta (se ajunge numai cu barca), Yaxchilan ramane in mare majoritate acoperit de jungla, cu foarte putine constructii excavate, un model de site, unde grija pentru selva si biosfera ei e mai mare decat goana dupa turisti...

Asa ca in Yaxchilan te poti trezi singur in mijlocul junglei si al ruinelor, fapt de negandit in alte locuri.


Aliat al Tikalului si adversar al Palenque, Yaxchilan a cunoscut apogeul in 750, fiind un important centru cultural si artistic. Acoperit apoi de jungla, a fost redescoperit la sfarsitul secolului XIX, dar a fost lasat in pace o buna perioada de timp. Chiar si azi, dupa numeroase investigatii si excavatii, Yaxchilan ramane intr-o proportie covarsitoare ascuns sub padure.
In "piata centrala" a orasului, la umbra zecilor de Ceiba, sau in potecile laturalnice inaintand in jungla, simti bucuria naturii si romantismul unei lumi pierdute...

Tikal

Fara indoiala, unul dintre cele mai spectaculoase orase maya. Atat prin inaltimea templelor (cel mai inalt de 59 m si altul de 47 de metri), prin intaniderea lui, cat mai ales prin biosfera parcului natural: selva in toata splendoarea ei, maimute urlatoare si maimute paianjean, papagali, jaguari si pantere (pe cele din urma evident nu le-am vazut).

Vorbeam despre relatia mayasilor cu natura, dar de fapt, la o privire mai atenta, ipocrizia e mereu aceeasi: venerau copacii si totusi au defrisat la greu peste tot pentru a putea cultiva (in Tikal, de exemplu, in 800 dupa Cristos, traiau 100.000 de oameni, care trebuiau sa manance. Cum? distrugand padurea si plantand porumb); venerau animale, dar le mancau fara nicio problema...In Tikal, ca in toate celelalte orase maya, distrugerea naturii si suprapopularea au condus la abandonarea treptata a locului si la caderea lui in ruina (plus faptul ca in Tikal, toate resursele de apa proveneau exclusiv din stocarea ploii - cand nu ploua, se murea:((. Asta undeva prin 900, dupa 600 de ani de extindere si 200 de dominatie infloritoare asupra intregii zone.

Semuc Champey

Parc natural minunat, cu bazine cristaline si cascade in mijlocul junglei. O alta liniste plina de frumusete!

Banane si razboi civil

Guatemala, o tara cu adevarat turmentata, impietrita in statut de bananiera de catre United Fruit Company (UFC), interesele americane si propria coruptie.

In 1950, pamanturile Guatemalei apartineau in proportie de 80% unor companii straine, UFC fiind cea mai puternica. 15% se aflau in mainile marilor proprietari guatemalteci si doar 5% apartineau marii majoritati a populatiei. Cum s-ar spune, un fel de Ev Mediu, unde sintagma reforma agrara era complet necunoscuta.

In 1952, Jacobo Guzman, presedinte progresist, indrazneste sa nationalizeze pamanturile necultivate ale companiilor straine (principala vizata fiind UFC) si intreprinde o reforma agrara, anume improprietareste 100.000 de familii guatemaltece cu cate 9 hectare de pamant fiecare.

Dar, in 1954, CIA (unii responsabili CIA erau actionari UFC) organizeaza o lovitura de stat impotriva lui Guzman - acuzat de comunism - si il impune la putere pe colonelul Castillo Armas (nume de-a dreptul simbolic:)), care reda pamanturile vechilor proprietari.

Si asa, in anii 1960, se nasc guerilele rurale (de stanga, evident - cum dracu sa nu fi de stanga intr-o tara ca asta!), care incearca sa obtina pe calea arñelor, ceea ce este imposibil de obtinut pe cale legale: Pamantul!


Razboi civil timp de 36 de ani: 200.000 de morti si disparuti, escadroane ale mortii organizate de guvernele de dreapta in numele combaterii comunismului, in bine cunoscuta si ucigasa Doctrina a Securitatii Nationale, masacre si deplasari fortate de populatii indigene (pe de o parte, intrucat populatia indigena sustinea guerilele, pe de alta parte, scopul era sa impiedice diferitele populatii sa comunice intre ele, intrucat vorbesc limbi diferite), trafic de drog ( si de o parte si de alta - de, de undeva trebuia sa-si ia oamenii banii pentru arme), tortura etc.

Prinsa intre guerile si armata, populatia indigena a fost evident principala victima, reprezentand 80% din persoanele ucise sau disparute in cei 36 de ani de razboi!

In 1996, finalul razboiului civil a marcat si nasterea unei comisii de adevar: Comission de Esclarecimiento Historico, care in 1999 a publicat raportul sau Guatemala: Memoria y Silencio
http://shr.aaas.org/guatemala/ceh/report/spanish/toc.html

Dar despre importanta si eficienta acestei comisii, in episodul viitor!

Rogoberta Menchu

Premiu Nobel pt pace in 1993, Rigoberta Menchu s-a nascut in Guatemala, intr-o familie saraca, populatie quiche, si a inceput sa munceasca de la varsta de 5 ani pe plantantii, impreuna cu mama si fratii ei. Unii dintre ei mor din cauza conditiilor infecte de munca, mama este asasinata, iar Rigoberta decide la varsta de 14 ani sa invete spaniola, pentru a putea sa-si spuna povestea. Implicata in apararea drepturilor populatiei indigene din Guatemala, Rigoberta va deveni purtatoarea lor de cuvant in presa americana si europeana si la ONU. Cartea ei, Me llamo Rigoberta Menchú, y así nació mi conciencia, a reprezentat unul din principalele manifeste ale populatiei indigene din Guatemala, in anii 80. Rigoberta Menchu, model de lupta impotriva sistemului, dinauntrul sistemului.

PS: Atropologul american David Stoll pune la indoiala biografia Rigobertei. Dupa el, nu a copilarit pe plantantii, ci intr/un colegiu religios, unde a invatat spaniola. Iar familia ei nu ar fi fost atat de saraca... De interogat! In orice caz, cartea lui Rigoberta Menchu y la historia de todos los guatemaltecos pobres a cauzat o intreaga polemica...

Atitlan

Unul dintre cele mai frumoase locuri din lume... Si atata energie frumoasa...

Ceiba - copacul sfant

CEIBA

In mitologia maya, lumea cunoaste cicluri de viata si distrugere. Asa ca, dupa fiecare potop, determinat de infidelitatea si deriva umana, zeii deschid iarasi cerurile si incearca un nou fel de om. Mai intai a fost cel de pamant, apoi cel de lem, apoi cel de porumb. Dar inainte de nasterea omului, zeii separa apa de cer, creeaza pamantul si, imediat dupa, arborii. Intrucat fara arbori, omul nu poate trai...

Arborii sunt asadar sfinti, iar intre ei, in a nu stiu cata creatie, Ceiba joaca un rol central. Zeii aduc pe pamant 5 astfel de copaci, fiecare cu pasarea si culoarea lui. Nord (alb), Sud (rosu), Est (galben), Vest (negru), sustinand lumea (imaginata ca un patrat) si Centrul Universului: verdele cu energia lui creatoare! Ceiba leaga lumea terestra umana de lumea infraterestra si de cer. Arborele devine astfel simbol al legaturii sacre intre om si zei, intre pamant si trancendenta.

Iar in aceeasi poveste, urmatorul potop este vazut ca o lupta (evident determinata de oameni) intre pasarile acestor arbori. Si doar doua vor ramane si apoi una va muri, iar cealalta ranita va zbura spre arborele ei, si astfel pasarea si arborele vor fi mereu impreuna, dar una nu va supravietui fara alta si, asa, cu pasarea lui sangeranda arborele se va usca si el si atunci lumea se va sfarsi....

Mexic-Guatemala prin Vest

Asadar, din Tapachula (oras urat rau) ai 2 autobuze spre Guatemala City (oras de evitat). De preferat, cel de dimineata, la 6, sa treci granita pe lumina. Nu de alta, dar la Talisman (punctul de frontiera) te dai jos intr-un vertij de bisnitari care schimba valuta (inofensivi, nu va ingrijorati), mergi 500 m prin no man's land cu forfota, mancare, taxiuri care vor sa te duca dintr-o parte in alta, tranzit, trafic de de toate, se spune (nu l-am vazut).

Frontera Talisman

Te urci apoi la loc in autobuz si la 500 m iti apare in toata splendoarea padurea guatemalteca: ulmi, bananieri, mango, tuplini acoperite de ferigi, toate laolalta si uneori bucati intregi de iarba verde crud. Cum s-ar spune, amor la prima vedere.

Padure guatemalteca

Dupa alte 4 ore, in drum spre Guatemala City, am coborat la intersectia spre Panahachel Atitlan. Fructe, gratare, carne, sucuri naturale (evident si coca-cola), pucei, catei, celebrele chicken-bus, camioane, un adevarat spectacol, din pacate in mizerie lucie si pat-uri cat cuprinde. De aici, intr-un van cu toate ferestrele deschise, copii care transporta produse alimentare si pui vii, 45 de min pana la San Lucas, pe drumul cafelei!

Plantatii de cafea

O lumina perfecta, lucind diafan peste frunzele de cafea si alte plante de nerecunoscut.

Din San Lucas, cu o familie de indigeni intr-un jeep, alte 30 de min, pana cand, se zareste in toata splendoarea Atitlanul.

Atitlan

Si inca putin, coborand spre Panahachel si portul lui de sat principal pe malul lacului....

Si o margarita:))