Ce mi se pare esential in poezie e exorcizarea limbajului si subordonarea lui instinctului ludic. Caut si nu mai gasesc azi (in afara de Brumaru) o gramatica vesela, care sa despovareze lumea de incremenire in semnificatii clasice sau imagini chinuite. Caut locuri unice si nu gasesc decat scriitura proasta cu fraze si cuvinte false.
Caut o imagine care trece intr-o stare. Asta e poezia. Si n-o gasesc.
Nici macar la mine-n cap.
Nici macar la mine-n cap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu