Povestea unei carti care leaga destine, dupa ce vartejul istoriei le-a separat. O carte despre singuratate, cautare de sine, o poveste tragi-comica in care se intrepatrund vocea unui scriitor evreu octogenar, supravietuitor al Holocaustului, Leopold Gursky, si cea a unei pustoaice de 14 ani, care cauta sa surmonteze moartea tatalui sau. Istoria iubirii e o carte ; nu aflam ce e scris in ea, sunt doar pasaje poetice despre etape ale omenirii : epoca sticlei, epoca firului :
« In timpul Epocii de Sticla, toti oamenii erau convinsi ca o parte dintre ei sau dintre ele era extrem de fragila. La unii era vorba de mana, la altii de femur, iar altii credeau ca nasul le era confectiont din sticla. Epoca de Sticla a urmt Epocii de Piatra, ca un amendament evolutiv, care a introdus in relatiile dintre oameni simtul cu totul nou al fragilitatii si care, totodata, starnea si compasiunea »
La multi ani de la scrierea ei, cartea bulverseaza viata Almei ; fata purcede in cautarea personajului principal dupa care a fost botezata. Intr-un alt colt la New York-ului, autorul ei se reapuca de scris, resuscitand Polonia anilor ’30, dragostea pierduta, povestea unui fiu care a crescut fara el :
« Uneori gandeam ca ultima pagina din cartea mea va fi si ultima zi din viata mea, si ca atunci cand se va sfarsi cartea ma vois farsi si eu, o rafala puternica de vant va matura camera, luand paginile si raspandindu-le, si cand aerul se va limpezi de falfaitul filelor albe, in camera se va instapani din nou tacerea si scaunul pe care sezusem eu va fi gol »
O carte despre modul in care o carte poate schimba viata oamenilor. O reflectie asupra golurilor, fracturilor si tacerilor pe care le regasim in orice existenta umana. Si mai presus de tot deviza: “iubirea e mai puternica decat pierderea”, caci :
« In singuratatea mea ma consoleaza gandul ca usile omenirii, oricat de zavorate ar fi, mi se deschid inainte »
2 comentarii:
told yaaaa ;)
ai spus bine :)
Trimiteți un comentariu