Povestasul

O carte despre distrugerea triburilor amozoniene, despre traditia lor inghitita de "civilizatorii" in cautare de dominatie si resurse; o carte despre cosmogonii si basme relatate de povestasi, personaje enigmatice ale tribului machiguenga, depozitari ai memoriei colective si garanti ai unitatii unor mici cumunitati disparate si pierdute in selva amazoniana.
Inainte de toate, Povestasul ne arata mitologia unei lumi disparute, a unor oameni pentru care timpul se masoara atat de altfel (nu exista decat multiple inainte si dupa care se confunda si se impletesc), si pentru care moarte nu este decat o plecare, in vederea unei eterne reintoarceri. Oameni fara nume, calandere sau numere, oameni pentru care numai natura si integrarea in ea dau sens existentei umane.

Inainte si ei [oamenii pamantului] stateau linistiti. Soarele, ochiul lor din cer, era nemiscat. Treaz. mereu deschis, privindu-ne, incalzea lumea. Lumina lui, desi puternica, Tasurinchi putea s-o suporte. Nu existau rele, nu exista vant, nu exista ploaie (...) Cei care plecau se intorceau, intrand in sufletele celor mai buni. Asa, nimeni nu murea niciodata

Apoi, Povestasul devine un moment de reflectie asupra distrugerii, evolutiei, supravieturii, ciocnirii de civilizatii:

Ce iluzie sa vrei sa aperi acele triburi, asa cum erau ele, asa cum traiau! In primul rand, acest lucru nu era posibil. Unele mai incet, altele mai repede, toate se contaminau insa de influente occidentale si metise. In plus era oare se dorit o asemenea himerica prezervare? (...) Primitivismul lor ii facea mai degraba victime ale celor mai cumplite jafuri si cruzimi.

De aici cartea se lanseaza implicit intr-o critica temperata a occidentalizarii a triburilor amazoniene, de la exploarea resurselor si a oamenilor, pana la pronarea evangheliei si intruzuinea antropologilor.

Si, mai presus de tot, cartea evoca nevoia oamenilor de a spune povesti, oriunde si in orice timp. Povestasul incanta prin naratiunea sa mitica, iar autorul ne ofera noua istoria tribului machuguenga, de la minunata lui cosmogonie, pana la trista sa disparitie.