Voiajul Domnului Perrichon, in regia lui Dinu Cernescu, la Bulandra, e o mostra de esec regizoral. In afara decorului si a luminilor, si a catorva poante rasuflate, spectacolul e o insiruire de poticniri si cabotinism. Putem atipi in voie, piesa chiar ne indeamna la cateva astfel de momente, nu gasim ritm, nici suflu. Dincolo de Irina Manolache, care e plina de umor, niciun alt personaj nu este conturat, iar spectacolul are burti peste burti.
Ce ma perturba insa e modul in care publicul din Romania primeste piesele de teatru, oricare si oricum ar fi ele. Fie bune, exceptionale, fade sau nesarate, spectacolele ridica mereu oamenii in picioare. Ca si cum nu ar mai exista ierarhii. Si asta pentru ca probabil, gustul publicului este necultivat, setat pavlovian la aplauze si festivism.
Daca vreti sa pierdeti timp, sa obosit si sa mai fiti si obligati sa aplaudati in picioare (pt ca altfel, la final, nu se vede scena), mergeti la acest spectacol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu