3 tigari

Mai am trei tigari. Sa ma fumez. Sa-ti spun ca te cunosc. Sa le aprind cand treci pe langa mine. Sa-mi bag picioarele. Sa citesc ultimul poem al lui Brumaru. Sa ma urc pe masa ta cu un pahar, asteptand sa-mi desfaci cracii. Trei tigari de ranjit nimicuri, cand imi treci mana din par pe gat si coapse, interludiu, inevitabil uitare. Fotografia asta in care vroiam mereu sa fumez la rand trei tigari. 7 zile de decalaj orar, 15 minute de socializare, 9 de incoerenta, ore de facut dragoste, o zi dupa alcoolul cu tine, nimic la despartire. Trei tigari pana la un nou pachet, de data asta cu o pauza de fericire.

Publicare postare

pe post de punk

the fucking look back

Sunt rare zilele astea. Dar sunt. Dai din intamplare peste o fotografie sau un cuvant mai vechi si ai pus-o : trecutul da navala. Momentul ala precis despre care nu mai stiai ca s-a petrecut, care se evaporase definitiv in intensitatea altor vieti se transforma dintr-odata in prezent. Si doare-n pastele ma-sii ca nu mai esti decat protagonistul memoriei, ca centrul acestui prezent e acum in alta parte, ca ai murit de fapt. Oare se pot reinventa povestile ? Si daca da, oare se poate evita mediocritatea in care le-ai lasat sa balteasca ?
Hai ca ma duc sa ascult niste Sex Pistols sa-mi bag mintile in cap !

Help!

Am cateva cuvinte pentru care mi-as da viata. Fara ele, existenta mea ar fi stearpa, m-as simti de-a dreptul mizerabil: planificare strategica pe termen mediu (in traducere libera plan cuaternar – aproape o licenta poetica, nu?), implementare, indicatori de evaluare, plan anual de achizitii, bilant contabil si mai ales:
Referatul de necesitate - asta e apogeul adoratiei mele. Pentru ca daca toate celelalte ma bantuie de doua ori pe an, referatul ma curteaza de sapte ori pe zi. Vrei trei fursecuri pentru intalnirea de vineri? Fa un referat! Vrei sa iei taxiul noaptea la 4, sa ajungi la aeroport? Motiveaza domne intr-un referat! S-a terminat odorizandul de la closet? Ah, pai asta chiar nu se poate rezolva daca n-ai depus un referat.

Macar daca ne-ar lua niste sticle de votka pe baza de referat.

Mai e una: foaia de parcurs. Cum mai, iar n-ai stampila? De unde sa stiu eu ca ai fost acolo? Bai boilor, scrie in ziare c-am fost!
Iar ultima – asta a fost azi: evaluarea-tip a implementarii politicilor publice. Ti se pune in fata un formular cu indicatori de masurare a calitatii cresterii puilor in incubatoare si trebuie sa-l completezi intocmai pentru a evalua cercetarea in stiintele sociale. Daca indraznesti sa schimbi sensul, atunci esti futut. O iei de la capat, ca baiatu' de la administratie nu poate sa inteleaga ca o noua abordare a teoriei razboiului la celti face sa avanseze cercetarea istorica in general si ca nu poate fi contorizata precum cantitatea de chimicale injectate intr-o aripioara de la KFC.

Cam atat pentru ziua de luni.

debut de bun augur

Daca nu ma saruti acum, iti dau un cap in gura
Daca intri cu pantofii murdari, imi iei covor de la ikea
Daca ma mai faci cu nervii, ma car la mama
Daca nu ridici capacul, lingi tot closetul
Daca nu divortezi de fufa aia, sar de la etaj
Daca minti, iti creste nasul
Daca mai bei ca porcul, vin alcoolicii anonimi
Daca nu ma fut bine, invata-ma
Daca nu-mi torni un plod, urlu pana scol vecinii
Daca n-ai chef de mine, te pocnesc
Daca te pocnesc, indura
Ca daca mi se ia de tine, atunci chiar ai pus-o

pentru cei care nu au fost

casele elfului

ce e frumos dupa casele elfului e ca nu merg niciodata la birou. mananc ciorba sa ma dreg, stau cu ochii-n tavan si caut alaturari de cuvinte care sa-i farmece pe elfi data viitoare.

elfii sunt printre cei mai frumosi oameni.

si de aseara ne-am deschis pentru orice act artistic! adica nu mai suntem un cerc de scriitori exclusivisti. am devenit un patrat de artisti inclusivisti. de data asta am lipit pe pereti autoportrete din joy division. adica mi-am redecorat peretii.

cine si cu ce se inscrie pentru data viitoare?

autoportret de omorat gandaci

vecinul de la 10 a facut dezinsectie. asa ca m-au invadat gandacii de bucatarie. n-am mai avut gandaci de 4 ani. credeam ca s-au dus vremurile alea.
pe urma e sezonul gandacilor zburatori. nu-nteleg cum zboara fraierii astia pana la 9 si tocmai la mine gasesc balconul deschis. mi-a spus mama sa-mi pun plasa. n-am vrut, cica am nevoie de aer. in fiecare seara omor cate unul cu conversul.
pana una alta mi-am facut un portret fara lumina, cu maini care de maine se apuca de exterminare. ba pardon, de poimaine, ca maine gazduiesc elfi in gandacime.
mai veniti?

De ce mi-a placut BECKETT si mi-e indiferent azi

Nu cred in ostilitatea universului, nici in absurditatea lui. Tot ce vreau pot sa am. Tot ce-mi doresc mi se-ntampla, chiar daca uneori prea tarziu. Hazardul nu exista decat in masura in care il construiesti singur. Deterministii ma plictisesc.

La Beckett imi placea pe vremuri sfarseala pe care o da inutilitatea asteptarii. Azi stiu ca nu asteptarea e sensul, ci actiunea. Asteptarea e o balta care lasa loc emotiei trecutului si transfigureaza viitorul in sensul lucrurilor deja intamplate. Vladimir si Estragon se mutileaza in asteptare. Nenumitul se auto-reduce la stadiul de larva si crede ca numai cuvintele ii pot asigura supravietuirea. Hamm il injura pe Dumnezeu care a murit si Clov vede peste tot o singuratate gri.

Prefer mutilarea lui “a fi azi”. Nu exista nimic mai artistic decat a trai.

Inainte imi placeau cartile cu fiinte esuate in nu stiu ce naufragiu cosmic, ingramaditi in propriile bule de nesperanta, ghilotinati de nefericire ingropati inainte de viata. Omul lui Beckett, cu deriva si grotescul lui, imi parea atunci fermecator. Azi nu-l gasesc decat ridicol si ireal. Acesti eroi rataciti in propriul derizoriu, care nu regreta si nu doresc nimic, resemnate jucarii ale destinului, neputinciosi in a se sustrage de la mizeria conditiei umane, toate astea sunt acum stangacii ale nimicului.

Iar cand imi dau din cand in cand tarcoale (nimeni nu e perfect), cand ma tenteaza cu imaginea vietii ca forma de regresie inceputa la nastere, atunci ma duc sa ma joc cu orice-mi iese in cale, sa ma bucur ca am bicicleta, ca-mi stralucesc ochii cand pap cirese, ca prietenii mei poarta in ei visele lumii, ca n-am sa fiu niciodata singura, ca nu vreau sa mor.

blog II - ce face omul face si maimuta

De ce l-am facut?
1. Mi-am imitat anturajele defecte. Ce face omul face si maimuta dar mai prost
2. Sa am o motivatie serioasa pentru frecatul mentei
3. Pentru ca pe blog se poate plagia fara sa intri la puscarie sau fara sa-ti iei amenda penala (credeti ca ma depisteaza astia de la wordpress?)
4. Sa nu risipesc nimic din ce-i insuficient pentru a fi pe bune sau pentru a ramane intim
5. Ca sa ma dedublez cat am chef si sa nu mai acuze nimeni de instabilitate
6. Ca sa-mi permit cu lejeritate mediocritatea
7. Si sa-mi contorizez zilele in care merg la birou. Daca nu scriu pe blog, atunci sigur sunt in vacanta

Gata, am ajuns la un numar fatidic!
Dar mai ales pentru ca-mi place sa ma joc: zaruri pe dezbracate, sticla, de-a casele elfului, de-a mama si de-a tata, de-a poezia, parasuta, posibilul si acum de-a blogul.

Fie, puteti sa ma venerati!

la schimb pe o pereche de irisi in glastra

n-am titlu

as vrea sa ma intorc in tara aia plina de curve, unde meniul e simplu si redundant: mojito, mojito, sex, mojito, unde oamenii rad plangand, unde copiii cer pixuri si caiete pe strada, unde alergi sa prinzi inghetata ca altfel se termina, unde totul se dezintegreaza si totusi e atata fericire, unde trebuie sa bati noaptea pe la case clandestine ca sa gasesti un pat de futut daca te amorezezi de un co-national de-al lor, unde nu mai visezi decat prezent, unde ti se da si ti se ia tot, unde vomiti de la mancare si de la revolutie, unde pelicanii merg la varadero si baga in ei vita interzisa localnicilor, unde plaja e dormitor de cupluri mixte, unde urla valurile in malecon, unde ti-e dor sa nu mai pleci, unde ti se rupe si esti pur si simplu

proba de bac

Dumnezeu traieste si e bine - ce s-ar mai zvarcoli Nietzsche, si ce-ar plange Cioran de ciuda, daca ar citi teza mea de bac. Asa incepea o lucrare de anul asta la proba filosofie. Pe urma tanarul continua ceva in genul: Trebuie sa fii tare nefericit sa-ti pui problema daca Dumnezeu exista sau nu, in loc sa-ti vezi de lucruri importante, cum ar fi carciumile, parcul, gagicile si evident bacul. Mai departe, din pacate, nu am apucat sa vad lucrarea, dar am aflat ca individul a fost pus la zid de o televiziune locala, ultra-experta, ca toate colegele ei, in probleme de filosofie.

In acelasi timp, pe un alt continent, in toaleta unui bar, gaseam inscrisul din imagine. Si mi l-am imaginat pe pustiul de mai sus, imbracat in haine lalai si colorate, cu o basca pe cap, rupandu-i-se ca l-au picat fraierii din comisie, ranjind fumat cu carioca pe perete.

Pictura naiva

Minte-ma c-ai murit.
Ca nu mai simti a tei prin piele
Ca nu ai pix de spus povesti
Ca nu mai esti
Minte-ma ca nu mai stii sa futi
Ca si s-aseaza forme sumbre
Pe chip, pe vers, pe dinti
Hai da-te-n pula mea si minti!

Blog I

N-am mare lucru de spus. Cred ca d-asta mi-am facut blog. Ca sa tac mai mult!

$# +*@t, $# ^b&c#i, @*l*vX*g#sc vXut# s& n#vXut#, sunt ^ S#h#X#z*$*, vi*t* m$-# s@ectac^l. $*X c*nd # s* scX&u @# bl^Y, $&ntX-^$*t* pX#+#r n&m&cul. N&m&cul s*u mut#n&*. H*& n^X^c!