duminica lui noiembrie :))

PS: Sorry ca nu ti-am facut propriul clip, dar mesajul conteaza:))

constructie de mine

Intre pauze de fericire

Autoportretele Francescai Woodman sunt cel mai puternic univers poetic pe l-am gasit in ultima vreme. Rasuna din el cautarea si deopotriva fuga de sine, erotismul ca evadare din realitate, paradoxul unui cinism romantic. Imaginile povestesc insingurarea umane si neasumarea de sine. Umbre, suvite de par, blur-uri voaleaza fata acestei tinere, a carei viata se poarta intr-o lume interioara care nu relationeaza decat cu spatii vidate de alte sufluri umane. Respiram aici misterul si povara dualitatii noastre, fragmentarea sensurilor si dedublari dureroase ale eu-lui. Totul sub semnul unei treceri imuabile, intr-un spatiu ros de batranete si singuratate. Unica solaritate : dizolvarea temporara intr-o lume fantastica, dizlocata de precaritatea cotidianului.

Uneori, intre pauze de fericire, Francesca Woodman sunt eu.

aglutinare

Absenta vinului din existenta umana ar adanci sentimentul de singuratate si de « ciobire » a fiintei. Imaginatia sau pierderea controlului sunt potentate, ce-i drept, si de alte lichioruri euforizante, canepi delirante, prafuri energizante, sau chimii psihedelice. Niciuna nu raspunde insa nevoii de unificare cu ceilalti, asa cum o face vinul. Paharele astea sunt alcoolul lui « a imparti », raspund unui ritual de imperechere. Gratia vinului consta in sentimentul de aglutinare cu ideile, proiectiile si erotismul celui care bea langa tine.

pe bicla

Asta e transportul meu in comun din ultimele zile. Da, da, vedeti bine: bicicletele publice! Mai ieftin ca orice: 5 Euro pe saptamana, te dezanchilozezi putin si poti ramane fara probleme in stare de ebrietate. Plus ca ai alte satisfactii: gata fac sport, poate slabesc 2 kilograme in 500 de metri la vale; salvez, domne, planeta, nu mai sunt o bestie poluanta; respir mai mult in aer liber, chiar daca respir esapament; si scap si de lecturile care-mi ocupau jumatatile de ora din metrou sau din autobuz. Adica am o scuza ca n-am citit nimic o zi intreaga: de, m-am dat cu bicla!
Ce-i drept, daca stai ca mine, in varf de deal, ai pus-o cand te-ntorci acasa. Iti vine s-o arunci dracu de bicicleta, s-o lasi in prima statie si sa-ti aprinzi o tigara. In momentul asta, militantismul ecologist, angajamentul sportiv si promisiunea unei vieti sanatoase se duc pe apa sambetei si ma intorc in pestilentialul metrou parizian, sa ma intoxic cu aglomeratia, lenevia si mirosul de transpiratie.
Si totusi, fie si numai la vale, ma bucur de sistemul de bicle publice, ii urez viata lunga, colonizare placuta si succesuri nebanuite.

cinic

Sa fie limpede, odata pentru totdeauna, ca a fi indragostit e un fapt strict personal, care nu priveste obiectul iubit - nici daca acesta raspunde si el cu dragoste. Indragosteala nu e decat reflexia propriului narcisism. Iar din celalalt nu iei decat bucati carora le dai o semnificatie pentru propria substanta, pentru singuratatea ta rece si imobila.
Cum dracu ar fi sa traim asa?

Requiem

ieftin

M-am trezit iar ranjind. Asta e apoteoza noptii: dimineata colorata in zambete. Bucuria mea care straluceste in surasul celuilalt.
Hai, dati cu pietre, dar fericirea e atat de ieftina.

pictura naiva II

Imi place ziua la bordel
Ca sunt peltic, grasut si chel
Acolo viata imi priieste
Caci la femei sunt mare peste

Cu latex alb si abajur
Se unduie la mine-in jur
Grasane dulci de catifea
Suave, maica-mea sadea

Mai beu un gat, mai scot un ban
Mi-o trag in dulcele can-can
Si plang in hohote sau lin
Ca fericirile nu vin

Si la final cu-un bici patrat
Stau pe trotoar la agatat
Minore, babe sau pestrite
Le tai pe toate in suvite

M-am dus acum de tot la bar
Ca n-am un chior ca sa ma car
Spre lucruri fine si alese
Si n-am nici vise ca sa-mi pese

consolare

Cu asta ma consolez cand septembrie ploua a noiembrie. E mai reconfortant sa te iubesti in mohorelile bucurestene, decat in noptile desertice ale marocului. nu de alta, dar frigul e mai simpatic decat nisipul vantuit prin trupuri.

asa m-am gandit azi.

costa rica

acum as vrea sa fiu in fotografie. dar ajung eu prin februarie. intre timp, ma duc la film.
hai noroc!

necajita

sunt necajita:)) sunt lucruri pe care nu stiu sa le gestionez: articole rau-voitoare, interpretari tendentioase, scoatere din context si reconfigurare distorsionata a unor abordari, poate si faptul ca nu stiu cum sa repar niste greseli cand totul a iesit deja de sub tipar. nu sunt pregatita pt balaurii astia care scuipa foc.
asa ca sunt putin cam varza. dar trece, nu?

leganare filmica

Am vazut astazi o scena epocala: de-fascizarea lui Beethoven si a Odei Bucuriei! Italienii astia sunt totusi geniali in ridicolul si auto-ironia lor. Fratele meu e fiu unic mi-a dat o dulce leganare filmica.

No man's land

Am trait un soi de bizarerie incantatoare. Pentru prima oara, un oras care odata a fost al meu, mi s-a deschis ca un no man’s land, eliberat de memorie, fara vreo proiectie a viitorului. Madlenele proustiene n-au aparut in niciun peisaj, nicaieri pe strazile haladuite odinoara, in barurile in care m-am pierdut, nici macar in casa in care am locuit si am iubit. Vag, reverberarea unei amintiri punctuale aducea pentru o secunda umbra vaga a nostalgiei. Dar se stingea imediat, intr-o stare de nelamurire : chiar nu mai ramasese nimic din mine, cea care traise aici in 2001? Si cum se poate sa traiesti prezent continuu intr-un loc plin de istorie personala?
Pentru prima oara, intoarsa la Roma, oamenii erau si ei intr-o stare de tranzitoriu: intre Darfur si Kinsasha, intre Berlin si Balcelona, intre Bucuresti si Paris, eram cu totii niste pasageri ai Romei. Absenti ai orasului, locuiam insa cu intensitate prezentul nostru comun, soliditatea unor legaturi care transgresasera timpul. Doar asta nu se schimbase : neobosita bucurie de a rade langa celalalt, lejeritatea de a fi cu el, dorinta de a-i integra lumea, capacitatea de a o intelege. Noptile si-au luat cursul lor matinal in terasele romane, vinul si grapa si-au facut efectul, plaja s-a deschis trepidanta, si mai ales, m-am incarcat cu o lume noua, plina de istoria unor spatii si oameni pe care probabil n-am sa-i traiesc niciodata.
Si a fost atat de bine !

in pagini

Sunt momente cand zilele mele se numara in pagini. 0 luni –am facut curatenie. 3 marti – prolific ! 0 miercuri – dupa o zi prolifica urmeaza o noapte lata ; totusi am produs un fel de poezie. 3 joi – juisare ! 1 vineri – seara de dinainte a fost lunga ; 3,5 sambata - sunt deja in 1971 ! si-am modificat si felul ala de poezie; si-am furat si imaginea asta de pe net.

Printre paginile mele s-au intamplat multe altele. Mai am patru zile si incep sa numar in altceva. Pentru o vreme.

Desi poate parea bizar, numaratul zilelor in pagini e plin de emotie. Chiar daca uneori nu faci decat sa recontextualizezi, contribui la constructia unui puzzle, care la final produce o idee inca nespusa sau un enunt inca nesistematizat.

Si mai e bucuria in care ma baga scriitura acelei semi-poezii. Pentru ca surprind in mine si condensez intr-o imagine o stare care e inceputul si sfarsitul meu in acel moment.

imabatranire placuta :))

La multi ani Melting si drum sprancenat spre litoralul sarbesc :))
PS De La NOIEMBRIE: Sper ca te duci cu bicicleta!

rafinament

daca vreti sa va fie sila pana si voua sa va bagati limba-n gura, sau daca tanjiti nostalgic dupa tigarile Cismigiu de la mama din geanta, daca aveti chef sa va miroasa pielea a mahoarca si sa aveti gura punga dis de dimineata, gustati acest rafinament cubanez!
Si totusi ce minunatie cand ramai fara tutun!
ps: exista ceva mai rau. tigarile de musetel de la farmacie.

Blog III

Descopar ca blogarii sunt fie imbecili, fie minori, in cel mai bun caz deprimati.
Ma uit prin prieteni la vitrinele astea de cuvinte. Trecut, memorie, derizoriu, abstinenta, betie crunta, futaiuri esuate, sperante amutite, promisiuni de trei lei, pac-bum-zdrang-final de asternut barbar.
As avea chef de o percutie care sa sune cu inteligenta spre optimism. Dar probabil, cu cat esti mai rar pe blog, cu atat esti mai adanc in viata.
Sau nu. Who the fuck cares?

Ex Drummer

Am vazut o opera punk.
Chiar merita!

Necrolog

Aicea zace un poet
Expert la vers, in viata desuet
S-a prabusit aseara
Dupa o votka chioara

Trei gingase minore
L-au calarit cinci ore
Iar puta lui cea dreapta
Le-a-ntins pe cate-o treapta

A scris la urma un sonet
Despre fetite in octet
Cu pasarici de canibale
Si neuroni ca becuri pale

Dar in curand a adormit
Fara vreun vis, vreo fata sau vreun mit
L-au luat tiptil din sant in dric
L-au pus in groapa pic cu pic

Si din pamant ne-a tras un sut
Cu versuri n-am sa va mai fut
Si nici la crama n-am sa mai petrec
Cu voi si vinul vostru triplu-sec

Wellcome EVA

Gata, s-a terminat smecheria. A aparut EVA!
Tine-ti-va bine!

vreau poezie

Ce mi se pare esential in poezie e exorcizarea limbajului si subordonarea lui instinctului ludic. Caut si nu mai gasesc azi (in afara de Brumaru) o gramatica vesela, care sa despovareze lumea de incremenire in semnificatii clasice sau imagini chinuite. Caut locuri unice si nu gasesc decat scriitura proasta cu fraze si cuvinte false.

Caut o imagine care trece intr-o stare. Asta e poezia. Si n-o gasesc.
Nici macar la mine-n cap.

proiect

ce bine e cand termini un proiect! simti ca poti mai mult decat sa visezi.
daca exista mai mult...

memorie

ce linistitoare sunt uneori umbrele trecutului. ca o intoarcere acasa dupa un lung detur. cand nu mai trebuie niciun fir care sa lege doi oameni
in sentimentul tamp al extazului. totul e deja acolo, intr-o stare de bine. uneori e atata fericire in echilibrul trecutului. tocmai pentru ca a trecut.

dar pentru asta e nevoie de timp.

vive le stop

Am un singur motiv pentru care mi-as lua masina. sa car autostopisti. altfel, circul cu taxiul, prietenii - slava lor!, mai o bicicleta, in fine, bineinteles autostopul. in romania e doar o chestiune de timp. cu trenul de la Bucuresti la Cluj, faci vreo 9-10 ore. cu autostopul ajungi in 6. in europa e o chestiune de bani. trenul Paris -Roma te costa vreo 150 E. cu autostopul, e gratis. si pe urma e mai funny. intalnesti o gramada de nebuni, povesti incredibile, oboseala in benzinarii, plictis, o iarba, un ocol la o vila pe malul marii, la autostop chiar se socializeaza... daca esti gagica.

asta e insa problema: exista discriminare de gen in domeniul asta. daca esti tip, nu te ia nici dracu, stai in soare pana-ti pierzi mintile, dormi in camp si alte aventuri placute. nici pentru cupluri situatia nu e roz, tot pentru ca in ecuatie apare un barbat.

asa ca m-am gandit sa-mi cumpar masina, sa indrept intr-un fel lucrurile. daca odata pe luna duc un autostopist undeva, indeplinesc 2 functii sociale: incurajez calatoritul pe gratis si lupt impotriva discriminarii de gen.

nu v-asteptati totusi sa ma vedeti prea curand in postura de mai sus, caci foarte probabil asta e un alt statement din seria: fac 6 copii cu 6 barbati de rase diferite sa combat rasismul; nu-mi pun niciodata aer conditionat ca polueaza; maine merg sa sustin in pielea goala boicotarea olimpiadei de la Beijing.

dar totusi: nu mai lasati fratilor oamenii in strada!

aimer d'amour

3 tigari

Mai am trei tigari. Sa ma fumez. Sa-ti spun ca te cunosc. Sa le aprind cand treci pe langa mine. Sa-mi bag picioarele. Sa citesc ultimul poem al lui Brumaru. Sa ma urc pe masa ta cu un pahar, asteptand sa-mi desfaci cracii. Trei tigari de ranjit nimicuri, cand imi treci mana din par pe gat si coapse, interludiu, inevitabil uitare. Fotografia asta in care vroiam mereu sa fumez la rand trei tigari. 7 zile de decalaj orar, 15 minute de socializare, 9 de incoerenta, ore de facut dragoste, o zi dupa alcoolul cu tine, nimic la despartire. Trei tigari pana la un nou pachet, de data asta cu o pauza de fericire.

Publicare postare

pe post de punk

the fucking look back

Sunt rare zilele astea. Dar sunt. Dai din intamplare peste o fotografie sau un cuvant mai vechi si ai pus-o : trecutul da navala. Momentul ala precis despre care nu mai stiai ca s-a petrecut, care se evaporase definitiv in intensitatea altor vieti se transforma dintr-odata in prezent. Si doare-n pastele ma-sii ca nu mai esti decat protagonistul memoriei, ca centrul acestui prezent e acum in alta parte, ca ai murit de fapt. Oare se pot reinventa povestile ? Si daca da, oare se poate evita mediocritatea in care le-ai lasat sa balteasca ?
Hai ca ma duc sa ascult niste Sex Pistols sa-mi bag mintile in cap !

Help!

Am cateva cuvinte pentru care mi-as da viata. Fara ele, existenta mea ar fi stearpa, m-as simti de-a dreptul mizerabil: planificare strategica pe termen mediu (in traducere libera plan cuaternar – aproape o licenta poetica, nu?), implementare, indicatori de evaluare, plan anual de achizitii, bilant contabil si mai ales:
Referatul de necesitate - asta e apogeul adoratiei mele. Pentru ca daca toate celelalte ma bantuie de doua ori pe an, referatul ma curteaza de sapte ori pe zi. Vrei trei fursecuri pentru intalnirea de vineri? Fa un referat! Vrei sa iei taxiul noaptea la 4, sa ajungi la aeroport? Motiveaza domne intr-un referat! S-a terminat odorizandul de la closet? Ah, pai asta chiar nu se poate rezolva daca n-ai depus un referat.

Macar daca ne-ar lua niste sticle de votka pe baza de referat.

Mai e una: foaia de parcurs. Cum mai, iar n-ai stampila? De unde sa stiu eu ca ai fost acolo? Bai boilor, scrie in ziare c-am fost!
Iar ultima – asta a fost azi: evaluarea-tip a implementarii politicilor publice. Ti se pune in fata un formular cu indicatori de masurare a calitatii cresterii puilor in incubatoare si trebuie sa-l completezi intocmai pentru a evalua cercetarea in stiintele sociale. Daca indraznesti sa schimbi sensul, atunci esti futut. O iei de la capat, ca baiatu' de la administratie nu poate sa inteleaga ca o noua abordare a teoriei razboiului la celti face sa avanseze cercetarea istorica in general si ca nu poate fi contorizata precum cantitatea de chimicale injectate intr-o aripioara de la KFC.

Cam atat pentru ziua de luni.

debut de bun augur

Daca nu ma saruti acum, iti dau un cap in gura
Daca intri cu pantofii murdari, imi iei covor de la ikea
Daca ma mai faci cu nervii, ma car la mama
Daca nu ridici capacul, lingi tot closetul
Daca nu divortezi de fufa aia, sar de la etaj
Daca minti, iti creste nasul
Daca mai bei ca porcul, vin alcoolicii anonimi
Daca nu ma fut bine, invata-ma
Daca nu-mi torni un plod, urlu pana scol vecinii
Daca n-ai chef de mine, te pocnesc
Daca te pocnesc, indura
Ca daca mi se ia de tine, atunci chiar ai pus-o

pentru cei care nu au fost

casele elfului

ce e frumos dupa casele elfului e ca nu merg niciodata la birou. mananc ciorba sa ma dreg, stau cu ochii-n tavan si caut alaturari de cuvinte care sa-i farmece pe elfi data viitoare.

elfii sunt printre cei mai frumosi oameni.

si de aseara ne-am deschis pentru orice act artistic! adica nu mai suntem un cerc de scriitori exclusivisti. am devenit un patrat de artisti inclusivisti. de data asta am lipit pe pereti autoportrete din joy division. adica mi-am redecorat peretii.

cine si cu ce se inscrie pentru data viitoare?

autoportret de omorat gandaci

vecinul de la 10 a facut dezinsectie. asa ca m-au invadat gandacii de bucatarie. n-am mai avut gandaci de 4 ani. credeam ca s-au dus vremurile alea.
pe urma e sezonul gandacilor zburatori. nu-nteleg cum zboara fraierii astia pana la 9 si tocmai la mine gasesc balconul deschis. mi-a spus mama sa-mi pun plasa. n-am vrut, cica am nevoie de aer. in fiecare seara omor cate unul cu conversul.
pana una alta mi-am facut un portret fara lumina, cu maini care de maine se apuca de exterminare. ba pardon, de poimaine, ca maine gazduiesc elfi in gandacime.
mai veniti?

De ce mi-a placut BECKETT si mi-e indiferent azi

Nu cred in ostilitatea universului, nici in absurditatea lui. Tot ce vreau pot sa am. Tot ce-mi doresc mi se-ntampla, chiar daca uneori prea tarziu. Hazardul nu exista decat in masura in care il construiesti singur. Deterministii ma plictisesc.

La Beckett imi placea pe vremuri sfarseala pe care o da inutilitatea asteptarii. Azi stiu ca nu asteptarea e sensul, ci actiunea. Asteptarea e o balta care lasa loc emotiei trecutului si transfigureaza viitorul in sensul lucrurilor deja intamplate. Vladimir si Estragon se mutileaza in asteptare. Nenumitul se auto-reduce la stadiul de larva si crede ca numai cuvintele ii pot asigura supravietuirea. Hamm il injura pe Dumnezeu care a murit si Clov vede peste tot o singuratate gri.

Prefer mutilarea lui “a fi azi”. Nu exista nimic mai artistic decat a trai.

Inainte imi placeau cartile cu fiinte esuate in nu stiu ce naufragiu cosmic, ingramaditi in propriile bule de nesperanta, ghilotinati de nefericire ingropati inainte de viata. Omul lui Beckett, cu deriva si grotescul lui, imi parea atunci fermecator. Azi nu-l gasesc decat ridicol si ireal. Acesti eroi rataciti in propriul derizoriu, care nu regreta si nu doresc nimic, resemnate jucarii ale destinului, neputinciosi in a se sustrage de la mizeria conditiei umane, toate astea sunt acum stangacii ale nimicului.

Iar cand imi dau din cand in cand tarcoale (nimeni nu e perfect), cand ma tenteaza cu imaginea vietii ca forma de regresie inceputa la nastere, atunci ma duc sa ma joc cu orice-mi iese in cale, sa ma bucur ca am bicicleta, ca-mi stralucesc ochii cand pap cirese, ca prietenii mei poarta in ei visele lumii, ca n-am sa fiu niciodata singura, ca nu vreau sa mor.

blog II - ce face omul face si maimuta

De ce l-am facut?
1. Mi-am imitat anturajele defecte. Ce face omul face si maimuta dar mai prost
2. Sa am o motivatie serioasa pentru frecatul mentei
3. Pentru ca pe blog se poate plagia fara sa intri la puscarie sau fara sa-ti iei amenda penala (credeti ca ma depisteaza astia de la wordpress?)
4. Sa nu risipesc nimic din ce-i insuficient pentru a fi pe bune sau pentru a ramane intim
5. Ca sa ma dedublez cat am chef si sa nu mai acuze nimeni de instabilitate
6. Ca sa-mi permit cu lejeritate mediocritatea
7. Si sa-mi contorizez zilele in care merg la birou. Daca nu scriu pe blog, atunci sigur sunt in vacanta

Gata, am ajuns la un numar fatidic!
Dar mai ales pentru ca-mi place sa ma joc: zaruri pe dezbracate, sticla, de-a casele elfului, de-a mama si de-a tata, de-a poezia, parasuta, posibilul si acum de-a blogul.

Fie, puteti sa ma venerati!

la schimb pe o pereche de irisi in glastra

n-am titlu

as vrea sa ma intorc in tara aia plina de curve, unde meniul e simplu si redundant: mojito, mojito, sex, mojito, unde oamenii rad plangand, unde copiii cer pixuri si caiete pe strada, unde alergi sa prinzi inghetata ca altfel se termina, unde totul se dezintegreaza si totusi e atata fericire, unde trebuie sa bati noaptea pe la case clandestine ca sa gasesti un pat de futut daca te amorezezi de un co-national de-al lor, unde nu mai visezi decat prezent, unde ti se da si ti se ia tot, unde vomiti de la mancare si de la revolutie, unde pelicanii merg la varadero si baga in ei vita interzisa localnicilor, unde plaja e dormitor de cupluri mixte, unde urla valurile in malecon, unde ti-e dor sa nu mai pleci, unde ti se rupe si esti pur si simplu

proba de bac

Dumnezeu traieste si e bine - ce s-ar mai zvarcoli Nietzsche, si ce-ar plange Cioran de ciuda, daca ar citi teza mea de bac. Asa incepea o lucrare de anul asta la proba filosofie. Pe urma tanarul continua ceva in genul: Trebuie sa fii tare nefericit sa-ti pui problema daca Dumnezeu exista sau nu, in loc sa-ti vezi de lucruri importante, cum ar fi carciumile, parcul, gagicile si evident bacul. Mai departe, din pacate, nu am apucat sa vad lucrarea, dar am aflat ca individul a fost pus la zid de o televiziune locala, ultra-experta, ca toate colegele ei, in probleme de filosofie.

In acelasi timp, pe un alt continent, in toaleta unui bar, gaseam inscrisul din imagine. Si mi l-am imaginat pe pustiul de mai sus, imbracat in haine lalai si colorate, cu o basca pe cap, rupandu-i-se ca l-au picat fraierii din comisie, ranjind fumat cu carioca pe perete.

Pictura naiva

Minte-ma c-ai murit.
Ca nu mai simti a tei prin piele
Ca nu ai pix de spus povesti
Ca nu mai esti
Minte-ma ca nu mai stii sa futi
Ca si s-aseaza forme sumbre
Pe chip, pe vers, pe dinti
Hai da-te-n pula mea si minti!

Blog I

N-am mare lucru de spus. Cred ca d-asta mi-am facut blog. Ca sa tac mai mult!

$# +*@t, $# ^b&c#i, @*l*vX*g#sc vXut# s& n#vXut#, sunt ^ S#h#X#z*$*, vi*t* m$-# s@ectac^l. $*X c*nd # s* scX&u @# bl^Y, $&ntX-^$*t* pX#+#r n&m&cul. N&m&cul s*u mut#n&*. H*& n^X^c!

Blur

10 decembre 2006, Le Marrais - Apprendre le blur par les verres de rouge.

guevarism

10 februarie 2008 - zi stomacala masurata in sandvisuri che-guevariste. Iami-bleah, revolutia se vinde la taraba in pesos convertibil: serviti, e presque free!

cuvintless, bla, bla,bla, just drink!

cum dungeste

Uite cum dungeste viata, increngatura curba de pofte, mirosuri, nebuloasa si noroc, un gram de moarte in unghia de la piciorul drept; ce frumoasa-i fata din poveste care serpuieste printre linii si nu stie sa citeasca armonia...